Eu....Felix Un motănel născut în lumea celor "două picioare " sau li se mai spun și "oameni". Era minunat să fiu motan de casă, având jucării și mâncare uscată pe care stăpânii mi le dăruiau...jucăriile erau distractive, dar mâncarea ,avea un gust...bleax. Dar crescând,instinctul de a vâna șoricei,păsări...creștea pe zi ce trece tot mai mult . Într-o zi m-am hotărât să plec... Dar nu eram sigur...am stat și m-am gândit și mi-am luat inima în dinți .Am sărit gardul casei, fără a privi înapoi. Fiind în pădure..Încotro voi porni?! Se auzi un foșnet, din tufa unei ferigi... Era un motan mare,negru și bătrân.
-Salut! i-am zis eu . Eu sunt Felix! Motanul începu să şuiere șisă scuipe, blana de pe șira spinării ii se zburlise și vru să își pună ghearele pe mine,dar am fugit cât m-au ținut picioarele,am scăpat. Cu siguranță era un motan sălbatic. M-am bucurat că am scăpat și mi-am continuat drumul. Am găsit o vizuină de iepure abandonată și m-am gândit că înaceastăseară voi dormi aici . L-am văzut, era mic ,primul meu șoricel...nu am stat pe gânduri dintr-un salt l-am prins cu ghearele, nu a apucat nici să chiţăie. Mmmm....nu mi-am imaginat că e atât de bun ,decât mâncarea pe care o mâncasem înainte.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Am terminat de mâncat și am adormit cu gândul la ceea ce va urma. Era frig şi încețoșat în dimineața următoare,când m-am trezit... Și iată, nu credeam că-l voi mai vedea vreodată pe motanul negru și bătrân...stătea în fața viziunii cu ochii ațintiți asupra mea. M-am ridicat,mi se zburlise părul de pe șira spinării și înainte de a face un gest, motanul a spus : -Îmi cer scuze pentru că te-am speriat ieri dimineață în pădure! mieună el. -Scuzele îți sunt acceptate! Ești singur în pădure? Cum m-ai găsit? Și de unde ai apărut? -Ți-am simțit mirosul ,de pisică de acasă! Vin dintr-un loc îndepărtat ! mieună el. Și se apropie de mine atingându-mi obrazul cu nasul lui, în semn de pace .Am început a toarce fericit. -Nu știi unde pot găsi un adăpost mai bun ? -Vin-o cu mine ! zise motanul Și l-am urmărit îndeaproape. Am trecut pe lângă o cascadă, pe lângă niște dealuri ,apoi am traversat cel mai mare pericol "Calea tunetului"locul pe unde treceau 'mașinile' cum spuneau stăpânii mei că se numesc . Am trecut pe lângă un lan de porumb și am ajuns într-o altă pădure, mai deasă, cu copaci înalți...totul era diferit . -Aici e ! Mieună motanul către mine . Stăteam și mă uitam către el ,"cum putea oare cineva să fie după acel gard mare viu" ,de acolo de jos părea gigant . -Haide ! L-am urmat. Am intrat prin gaura care era deja făcută de el, probabil, și am ajuns în mijlocul pădurii. Era o căsuța din lemn acoperită de pământ cu flori și ierburi ciudate . Mă apuca groaza doar uitându-mă la cât de îngrozitoare arăta. -Am ajuns! Aici locuiesc eu ! De abia aștept să te vadă, va fi încântată! mieună încântat. -Cine să mă vadă? Oare mai locuia cu el încă o pisică sau mai multe pisici... -Vei vedea peste trei zile ,vin-o!
