Aventura unui pisoi de casă

Pădurea ciudată

Și iată-ne...liberi în pădure, doar noi doi. Știți, nu înțeleg de ce voia ca eu să îi iau locul, de a fi eu gardianul vrăjitoarei...Am căzut pe gânduri !!! Până acestea au fost întrerupte de Stea Albastră....

- Felix, motănel de casă , îți mulțumesc din tot sufletul meu de motan bătrân, că ai avut curaj să vorbești cu ea , cu vrăjitoarea aia !! Am stat acolo sute de ani , toți pisoii au murit viteji , dar niciunu nu a avut curajul tău de
a-i vorbi vrăjitoarei , iar acum sunt liber datorită ție !!!! mieună el foarte fericit.
Stăteam și mă întrebam , " Oare cum putea un motan trăi sute de ani ? Hmmm ....? "
- Cu plăcere , Stea Albastră !
Dar cum e posibil ca un motan să trăiască sute de ani ????
- E moștenire de la mama mea , care și ea la rândul ei , i-a fost slugă , până când moartea de bătrânețe a luat-o... Eu mai am de trăit, dar va veni și rândul meu ! mieună motanul trist.
- Îmi pare rău pentru mama ta ,  Stea !
- E în regulă , mi-a trecut de atunci ! mieună motanul.

- Stea , trebuie să găsim un loc ,în care să ne adăpostim de pericole peste noapte, până nu se întunecă !
- Ai dreptate, Felix ! Asta vom face ! mieună Stea.

Am mers cât am mers și am ajuns într-o parte a pădurii pe care nu o mai văzusem până acum. Copacii erau la fel de înălți , dar goi ; plantele din jur erau veştejite , aerul era greu și totul părea bolnav...Oare ce se întâmplase aici, cum s-a putut întâmpla astfel de lucruri pădurii.
Nu pot să cred,  locul acesta era înfricoșător,  de mi se zburlise blana. Mă uitam la Stea , urmărea ceva cu privirea la intrarea în pădure,  era o siluetă albă, în întunericul pădurii...privea spre noi cu ochii ei albaștri,  ca de gheață.
- Cine ești?  întrebă Stea.
Pisica nu i-a răspuns,  și-a schimbat privea spre mine...
Mi-am făcut curaj de a o întreba :
- Ești ok ? Ce s-a întâmplat cu pădurea? 
Și o văd,  pe ea , pisica albă cu ochii ca de gheață , se apropie de marginea pădurii , holbându-se intens la mine. Și început a vorbi :
- Cine sunteți voi și ce gând vă  aduce prin părțile astea ? Pe teritoriul meu ? mieună pisica calmă.
Ne-am uitat unul la altul , nedumeriți,  " teritoriu" oare ce o fi însemnând .
- Teritoriu ? întrebă Stea curios .
- Da,  acesta este teritoriul meu ! se înfurie pisica albă.
- Eu sunt Felix ,iar acesta este prietenul meu Stea Albastră,  am venit cu gânduri de pace , pentru a căuta un adăpost pentru o noapte , nu am vrut să te supărăm  !!!!
- Adăpost ? Cred că vă pot ajuta !
Clanul meu cred ar fi de acord să lase doi motani , așa ca voi în tabără ! Veniți , nu vă mai holbați unul la altul ! mieună pisica amuzată de comportamentul nostru.
- Venim ! am zis noi în cor.

Și am luat-o la goană după pisica cea albă. Eram foarte curios oare cum o chema...Mia zis că se numește " FULG DE NEA". Era încântătoare....Gândurile mi-au fost întrerupte de foșnetul ferigilor , am trecut printre ele și am ajuns în fața unui copac imens , era mult mai mare decât ceilalți copaci și mult mai gros , iar jos la rădăcinile acestuia era o scorbură , probabil făcută de ea, mă gândeam eu....
Când am ajuns în fața scorburii,  au ieșit o mulțime de pisici albe la fel ca și Fulg de nea ,iar în fruntea acestora era un motan mare și alb.

- Ce se întâmple aici ,Fulg de nea ? Cine sunt acești motani  ? mieună  furios motanul, cu blana zburlită.
- Acești doi motani, cer adăpost , pentru o noapte ,  nu stau mult ! mieună Fulg de nea.
- Bine , dar Flitz , fi cu ochii pe acești doi motani , cât timp rămân în tabără ! mieună motanul alb , cu o voce aspră.
De ce trebuia să ne păzească cineva , am cerut adăpost pentru o noapte , nu înțeleg nimic și cred că nici Stea nu înțelege....Pentru că ne uitam ciudat unul la altul .Stea nu a scos niciun cuvânt ,"Oare de ce ?". Știa el ceva , așa că , am hotărât să obesrv și să ascult, decât să vorbesc prostii.  Și gândurile
mi-au fost întrerupte iar....