Capitolul 10

235 11 9
                                    

- Ce caută ăsta în buzunarul tău? Întreabă și ridică pliculețul

- Rose ști că Tylor face urât când este vorba de tine așa că stai cuminte ! Spune Calum serios

- Dar...

- Vei rămâne cu Devan aici , ca să fim siguri că nu vei pleca ! Și în ce cameră sunteți cazați că sa îți iau lucrurile ?! Spune Calum

- Nu! Le-am zis că mă întorc înapoi! Spun încruntandu-ma

- Camera sau îl sun pe Ty? Spune

- 240 ! Este un ruscac argintiu și i-am și telefon de pe măsuța , îl vezi imediat! Spun și mă fac mai mica cu fiecare secundă

Acesta pleacă și rămas cu Devan care acum oftează nervos.

- Nu înțeleg care este problema voastră! De ce din toate hotelurile ați venit la asta ? De ce ați venit în timp ce ieșeam eu din lift peste două minute nu puteați venea? Și unde dracu sunt pipetele alea ? De ce nu sunt cu voi și de ce ....Nu mai termin de spun că Devan își zdrobește buzele peste alea mele.

Era un sărut dulce după mine sau drogurile din mine cred asta .. își mișcă lent buzele făcând să crească cu ardoare dorința de al săruta eu mai mult.
Își bagă limba în gura mea , făcând ca limba sa să danseze un dans erotic în gura mea .
Îl împing de lângă mine ridicându-mă în picioare

- Nu mai fă asta niciodată în viața ta ! Spun deja nervoasă . - Și unde dracu este Calum de nu mai vine? Tip ca nebuna

- Ce țipi ca o descreierată ? A durat mai mult până ți-am confiscat toate pliculețele ! Spune și arată o mână cu plicurile mele

- Cu ce drept umbli tu prin lucrurile mele? Spun nervoasă și încerc să îmi iau pliculețele înapoi dar în zadar .

- O singură dată să mai tipi la mine că te plesc de nu te vezi ! Țipă la mine apucându-mă brutal de mana

Îmi propun sa tac și să nu mai spun nimic .

- Acum ești sub efectul lor așa că ai face bine și te-ai schimbă de porcăriile alea ! Spune nervos

Cum poate spune așa ceva , nu are nici un drept să spună asta despre hainele mele , lacrimile vruiau sa curgă încercăm să nu plâng dar câteva lacrimi își făcuse deja prezenta pe obraji mei .

- Plângi cumva ? Întreabă Calum mirat

- Ești un prost ! Este tot ce spun și mă descalt de papuci și rămân cu ei în mână îmi iau rucsacul în mana cu papuci și cu cealaltă îl împing pe Calum cât pot de tare și încep să alerg spre lift , apăs repede pe butonul de închidere, ușile se închid chiar când băieți ies pe ușa de la camera.

Îmi pun papuci în picioare , ușile se deschis și încep să alerg cât pot de tare pe străzile din San Francisco .
Pe străzile pustii și întunecoase , se auzea dar sunetul produs de papuci mei .
Mă opresc puțin ascunzându-mă după un bloc dându-i mesaj lui Ben că are avionul la 5 și că eu nu o sa îmi iau la revedere de la el știu că i-am mai zis asta și în fața dar îi readuc aminte știu că este ridicol asta dar îi dau mesaj acum era important.
Încep să alerg când aud pași venind spre mine știu că nu era o idee genială dar trebuia să scap cumva.
Mă ascund după niște tomberoane așteptând ca acele persoane să plece...

Aud voci în jurul dar nu deschid ochii de frică , vântul suflă ușor ridicându-mi câteva șuvițe din păr .

Încep să alerg pe o stradă care mi se părea cunoscută dar nu înțelegeam de unde .
Alerg destul de mult până ajung într-un cartier cunoscut . Mergeam pe strada acesta uitându-mă prin jur și nu știam de unde o știu, aveam un sentiment ciudat dar nu știu de ce .
Îmi întorc privirea și în fața îmi apare o casă destul de cunoscută dar nu știam de ce . Era cu două etaje și doi pomi în ambele părți .
Aleg să merg în continuare nu știam unde dar piciorele mele mergeau fara voia mea .

RebelaKde žijí příběhy. Začni objevovat