strigăt neauzit | k.th& j.jk

VI

Ziua aceea când Jungkook a aflat ce s-a întâmplat.. După acea zi s-a schimbat totul .
Am devenit mai reci unul față de celălalt . El nu prea mai dă pe acasă de ceva timp , doar să-şi ia ghiozdanul şi câteva haine ..  Cu fiecare zi care trece , tot mai puține lucruri de ale lui rămân în această casa .

Mă simt iar singur..

Am revenit la vechiul obicei cu fumatul şi iar nu mai mănânc regulat , uneori stând flămând toată ziua.

— Oare de ce îmi fac rău singur? Un prost obicei , bănuiesc.. Poate instinctul . îmi spun singur

Acest băiat ..Jungkook.. Mă schimbase mult , îi duc lipsa. Mi-e dor să mă certe în fiecare zi ca un părinte , poate pentru că nu am avut pe cineva care să se comporte aşa.

Mă aşteptam să mă înțeleagă după ce i-am spus acele chestii.. dar s-a întâmplat exact opusul. Era dezgustat şi încă este de persoana mea .. şi totuşi îl înțeleg .

**

Aud uşa de la intrare deschizânduse . O las aşa mereu pentru că Jungkook şi-a pierdut cheia şi în caz de vine acasă să poată intra.

Stau un timp în linişte ca să-i aud paşii prin casă , dar nimic. Brusc se aude un zgomot de la parter . Cobor încet însă mă împiedic de covor şi cad . Văd o siluetă nu foarte înaltă şi bine făcută .

— Oh , se pare că încă mai locuieşti aici . zice acea persoană cu o voce răguşită

Acea voce aş recunoaşte-o oriunde.

— Gyu , ce cauți aici? îmi întreb eu fratele mai mic

Era schimbat în toatalitate , ba chiar aş putea spune că e un adolescent destul de frumos.

— M-a trimis bunica să văd dacă mai trăieşti .spune sec uitânduse prin casă

Mă simțeam jignit şi tot ce îmi doream acum era să îi dau una.

— Te poftesc afară ! zic făcându-i semn spre uşă .
— Nici nu aveam de gând să stau la discuții cu un dobitoc ca tine..

După ce spune asta pleacă , eu rămânând singur. Îmi vine în minte amintirea când a plecat cu sora noastră .. Cad în genunchi şi încep să plâng şi să țip .

—Taehyung..de ce plângi? Încetează să mai faci asta , te distrugi ...