La un pas de iubire

Capitolul 3

Dupa cateva ture de oras, reusesc sa intru pe strada potrivita. Muzica se aude la maximum si curtea din fata casei este plina de adolescenti mai mult lesinati, cu siguranta beti, unii mai avand putin si aratau cele mai intime parti.

Tocmai dupa ce am coborat din masina, am realizat cu ce eram imbracata. Asta nu e bine deloc.

Port o pereche de pantaloni scurti, mulati, si un maiou alb caruia bretelele nu doreau sa stea pe umar ci atarnate, problema cea mai mare este insa sutienul meu din panza care lasa totul sa se vada. Doamne unde naiba mi-a fost capul?

Las totul la voia intamplarii si ma indrept spre usa de la intrare, care era larg deschisa parca asteptandu-ma. Intru in casa si gasesc atatea fete necunoscute pana o zaresc pe Lucy, oh numai pe ea nu-mi doream s-o vad in acest moment. Ies in curte sa vad daca am mai mult noroc, insa nici urma de Beth. Cand vreau sa intru in casa, doua maini ma apaca de solduri si ma imping in perete.

- Ohh, te-am asteptat toata seara inger cazut din cer pentru a ne satisface placerile, o voce atat de oribila si un miros de bautura insoteau o silueta puternica, persoana din fata mea era bine facuta cu aproape 2 capete mai inalt.

Si, ca toata ecuatia sa fie finalizata, era insotit de prietenul lui, care ii semana destul de bine. Asta era singurul lucru care mi-as fi dorit sa nu mi-se intample. Am incercat sa il lovesc, sa ma eliberez din stransoare acestui munte, insa totul era in zadar. Tipam dupa ajutor, insa nimeni nu parea treaz incat sa am auda. In cele din urma, cred ca soarta imi este scrisa si ceea ce este pe cale sa se intample, o sa stiu doar eu deoarece ma indoiesc ca aceste doua matahale sa isi mai aduca aminte ceva. Unul dinte ei incepe sa ma pipaie, celalalt imi lasa bale pe gat, este cel mai oribil sentiment pe care pot sa-l traiesc. Sper doar ca totul sa treaca, as da orice sa inchid ochii si sa ma trezesc in patul meu cald de acasa si ca toate astea sa fie doar un vis urat, insa stiu ca nu o sa se intample.

Cand imi pierd speranta, si imi deschid ochii observ ca cei doi nu mai sunt cocotati pe mine, ci sunt pe jos si incearca fara a reusi, sa se ridice. Eu ma las in jos, ca o picatura de ploaie prelinsa dupa o furtuna si ma las prada sentimentelor. Las doua lacrimi sa-mi curga incet pe obraji si ma acopar cat pot.

-Ia asta! aud o voce ragusita, una greu de confundat, nu pot sa cred ca salvatorul meu este chiar Scott, baiatul care ar trebui sa ma bage in "bucluc",nu sa ma salveze din ghiarele unor tirani. Acesta in intinde geaca sa de piele. Nu stau pe ganduri si o pun pe mine imediat.

Acesta imi intinde mana si ma ridica de jos. Nu imi da drumul la aceasta pana nu ajungem la BMW-ul sau si imi deschide usa. Voiam sa-i zic ca am masina parcata putin mai incolo, dar nu reusesc sa articulez cuvintele de care am nevoie. Din cate pot simti, sunt in stare de soc. Este cel mai nasol sentiment pe care l-am simtit in toata viata mea, si eu am trait multe.

Acesta se urca hotarat la volan si porneste masina insa, eu nu pot sa plec cu el si sa imi las masina aici. Trebuie sa-i zic cumva, trebuie sa trec peste socul de acum cateva momente. Se poate observa cu ochiul liber ca acesta este nervos, probabil din cauza celor doi de mai devreme sau a altor lucruri personale.

Trebuie sa fac ceva nu pot pleca cu el, mai ales cu el. Singurul lucru pe care sunt in stare sa-l fac este sa-i pun mana pe picior, oh doamne acum cateva momente erai pe care sa fi violata si acum faci asta? Ce o sa creada baiatul? Ca asta le-ai facut si celor doi tipi? Dau sa-mi retrag mana care cu siguranta nu-si avea locul pe piciorul lui Scott.

Dar, mana acestuia ma prinde si isi infasoara degetele cu ale mele. Pofitim? De ce ar face asta? In acel moment mi-am ridicat privirea si am dat de acei ochi albastrii si parca ma sufocam, in masina este o caldura infernala. Ce se petrece aici? Este atat de aproape, ii pot inhala parfumul care ii se potriveste ca o manusa, deoarece emana putere si mister si offf ce se intampla cu mine? E prea aproape, nu trebuie sa fie asa de aproape, nu are voie, nu are cum. Cand da sa spuna ceva, telefonul ii suna.

-Alo? Poftim? De ce as face asta? Zi ce vrei! Nu am timp acum de jocurile tale prostesti! Bine, ma, poftim, l-am dat pe speaker.

-Hei, hei porumbeilor. Ti-a placum micuta mea surpriza, pasarica?

Nu,nu,nu,nu, nu poate fi adevarat, nu se poate, nicio sansa. Tremur, totul se invarte nu sunt in stare de nimic, simt ca nu pot respira, atacurile au revenit, nu este posibil, mintea imi joaca feste, cineva isi bate joc de mine.

-Poftim? Ce tot zici aco-l-l-o?spun mai mult pentru mine.

-Ei si tu acum pasarica, am zis sa te salut ca na, asa fac vechii prieteni, corect? Si cum altfel decat cum iti place tie mai mult..

Nu il mai las sa vorbeasca, nu mai pot sa-l ascult asa. Cine stie ce o sa zica de mine, de viata mea din Londra. Scott nu trebuie sa stie asa ceva, isi va schimba parerea radical si nu vreau ca nimeni absolut nimeni de aici sa stie.

-Taci!Taci!Taci! Zi-mi unde esti si o sa vorbesti ce vrei acolo. Stii ca prefer discutiile fata in fata. Stiu ca a fost cea mai proasta decizie pe care o puteam lua, insa era cea mai corecta. Trebuie sa-mi tin cat mai departe trecutul. Si cu astea spuse, trebuie sa merg la docuri. Tipic Dylan. Pe la docuri isi omoara timpul de 3 ani cred, adica de atata timp il stiu eu.

-Thea! De unde il sti pe Moraes? Realizezi ca nu o sa te las sa te vezi cu tipul ala, nu? Este prea periculos!

-Scuze, dar trebuie sa plec. Iti multumesc pentru ca m-ai salvat de cei doi, dar asta este intre mine si Moraes. Odata cuvintele spuse, vreau sa ies insa usile sunt blocate. Nu pot sa cred asa ceva.

-Vrei sa mergi, ei bine vin cu tine! Seriozitatea din ochii lui se vede clar, dar nu inteleg ce-l intereseaza pe el.

-Scott, serios care-i treaba ta? Acum cateva zile ne certam si acum ce? Iti pasa de mine asa pe ne pusa masa? E viata mea si pot lua decizi singura!

-Se vede cat de bine iei tu decizi, tu te vezi? Acum cateva minute era sa fi violata si acum esti gata sa te intalnesti cu niste tipi cu mult mai periculosi decat cei de mai devreme si poate mai periculosi chiar si decat mine. Desi, nu bag mana in foc.

Nu cred ce mi-a fost dat sa aud. Sa fie Scott mai periculos decat Dylan? Nu se poate, nu este posibil daca e asa, atunci sunt in masina cu , oh doamne cineva sa ma scoata acum!

-Pot lua decizi singura acum te rog sa deschizi, nu esti in masura sa-mi zici ce e bine si ce e rau avand in vedere cine esti. Acum totul e clar, tot secretul asta cu Scott "the bad boy" este in sfarsit scos de sub misterioasele metafore.

Ma prinde de brat si ma strange atat de tare. E chiar puternic, ceea ce inseamna ca e si periculos. Acum pentru prima oara inteleg de ce trebuie sa fiu cat mai departe de el.

-Nu poti sa pleci! Nu te las singura. Vrei sa mergi? Ei bine, singurul mod este ca eu sa vin cu tine. Esti mai mult dezbracata decat imbracata si repet, nu te las!

Cand a spus ultimele 3 cuvinte, ochii nostri s-au intalnit si parca spatele mi-a fost lovit de un fulger pentru ca tremur pur si simplu este un sentiment pe care nu credeam c-o sa-l traiesc vreodata si mai ales nu cu el.