Capitolul 1

838 45 4
                                    


-----Karol, vrei să fi soția mea?--mă întreabă vizibil emoționat aşezându-se în genunchi--

-----Daaa -țip şi îi sar în brațae -

-----Te iubesc enorm- îmi şopteşte la ureche-

-----Eu te iubesc mai mult -îl sărut-》

__________________

-----Ruggero Pasqarelli de bună voie şi nesilit de nimeni, luați în casătorie pe Karol Sevilla?

------Da --zâmbeşte--

-----Karol Sevilla de bună voie şi nesiletă de nimeni luați în căsătorie pe Ruggero Pasquarelli?

-----Da--spun din toată inima--

_____________

-----La mulți ani, iubitule!

-----Mulțumesc mult, iubito! Te iubesc enorm, nu ştiu ce m-aş face fără tine, eşti totul pentru mine

____________

Peste doi ani

-----Eşti bine? La ce te gândeşti?--mă întreabă Carolina şi ia o gură din cafeaua ei--

Carolina e cea mai bună prietenă a mea din facultate. Stiu ca pot să îi spun orice, dar de această dată nu ştiu ce vreau să îi spun. A

-----Nu Caro, nu sunt bine.-- îmi sprijin capul de perete-- Mă gândesc la Ruggero.

-----Ce s-a întâmplat cu el? --se încruntă--

----- Nu ştiu, chiar nu ştiu. Ştiu doar că nu mai suntem ca înainte, ceva s-a rupt între noi -oftez-

Telefonul meu sună, iar pe ecran apare poza lui Ruggero. Sunt uşor surprinsă că mă sună deoarece îl ultimele zile a fost plecat toată ziua şi eu l-am sunat, iar el nu a răspuns.

*

-----Hei!--zic şi duc telefonul la ureche--

-----Bună iubito! --tresar uşor la auzirea acestor cuvinte. Nu mă aşteptam să le aud prea curând din partea lui. A fost foarte distant în ultima vreme-- Mă auzi? Eu te aud foarte rău--

-----Da, eu te aud--îmi trec o mână prin păr-- Poate nu ai semnal.

-----Acum te aud mai bine--spune pe un ton de fericire-- Unde eşti?

-----Eu sunt la Caro. Tu unde eşti?--încerc să par relaxată--

-----Eu sunt la mama. Mai am puțina treabă pe aici, iar apoi o să vin acasă--se aud nişte sunete pe fundal, dar nu  pot înțelege ce sunt sau de la cine-- Vorbim mai târziu, mă cheamă mama.

-----Aham...am înțeles--oftez şi mă las pe spate--

-----Pa iubito! Să grijă de tine!--spune grabit--

-----Bine, pa-- spun şi închid telefonul--

*

Nu ştiu de ce, dar simt că minte. Am impresia ca nu e la mama lui şi nu mama lui îl striga atunci.

-----Caro, nu vreau sa îl pierd--oftez şi privesc tavanul--

RegretUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum