Carolina face ochii mari, iar eu mă uit în spate şi îi văd pe Agus şi Ruggero care tocmai au ajuns...o, nu!
Sper din suflet că nu a auzit nimic deoarece Lio trebuie să ajunga acasa încurând şi nu vreau să ma cert cu el.
-----Ați pățit ceva?--ne întreabă Agus nedumerit--
-----Nu, nu am pățit nimic --dar defapt simt că îmi sare inima din piept-- Revin imediat --spun şi merg pâna în cameră-#
Dacă a auzit? Dacă stie totul?
Primesc un mesaj de la Caro.
《Nu au auzit nimic. L-am întrebat de Agus.》
《Eşti sigură ?》
《Da, sunt sigură plus că Ruggero este foarte calm. Nu are nimic.》
Răsuflu uşurată la gândul că el nu ştie nimic. Trebuie să îi spun la un moment dat, dar nu acum. Mai întâi trebuie să discut serios cu Lio.
-----Dreanjez?--mă întreabă Ruggeo intrând în camerală, bineînțeles zâmbind--
-----Nu, nu deranjezi. Tocam acum voiam să vin şi eu.
-----Stai puțin, trebuie să te întreb ceva.
-----Ce? S-a întâmplat ceva?
-----Nu, eu nu am nimic, dar tu da.
---Nu înțeleg --spun speriată. Dacă el chiar a auzit?--
-----Am auzit cum a țipat iubițelul la tine când ai iesit din spital --mă ia de mâna--Ti-a făcut ceva?
-----Nu, nu mi-a făcut nimic.
-----Minți Karol, minți. Pe mine nu mă poți minți.
-----Nu Ruggero, nu m-a lovit. Vorbesc serios.
-----Nu mă minți? --mă întreabă şi îmi ia fața în pălmi--
-----Nu, nu te mint--îi spun iar el se aproprie din ce în ce mai mult de mine--
-----Ia mâna de pe ea!
-----Şi dacă nu, ce?
CITEȘTI
Regret
Fanfiction"Vinovăţia este regretul pentru ceea ce am facut. Regretul este vina pentru ceea ce nu am făcut."
