TIMIDĂ, Dar FRUMOASĂ

64

Micile raze ale soarelui îmi gâdila obrajii, dar nu e asta motivul pentru
care îmi deschid ochi.
Îmi deschid ochi pentru ca simt ca nu voi mai putea mult respira, Alex ma tine strâns chiar foarte strâns în brate.

-iubire, îți cam omori iubita.
Nimic, nici măcar nu se mișcă.

-ajutor.

Încep sa tip dintr-o data.

Alex sare ca ars iar eu pot numai sa rad.

-Ce e? Ce s-a întâmplat?

-era sa mor.

-cum?

-sufocata de tine.

-adică asa.

Se arunca înapoi în pat și ma îmbrățișează din nou, dar acum nu la fel de tare, pot respira deci e bine.

-ar trebui sa ne facem bagajele mâine plecam!

-Știu, dar mai avem timp, trebuie sa te țin în brate.

-de ce?

-pentru ca te iubesc.

Îl sărut și ma ridic pentru a face bagajele, mâine plecam, de abia aștept.
Alex se ridica și el sa ma ajute.

Terminam bagajele și coboram în sufragerie.

-bună dimineața!

Strig cat pot de tare.

-bună dimineața și tie!

Striga Lara din camera de lângă bucătărie.

-Ce faci?

-dormeam pana acum tu?

-foarte bine, ce dimineața frumoasa, soarele strălucește, păsările canta, iar fluturi zboară nemaipomenit.

-Sam, ești bine?

Întreabă Lara, ieșind din camera.

-de ce nu as fi?

-pentru ca tu nu vorbești asa!

-și nu e niciodată târziu sa încep.

-Bine ce vrei de vorbești asa?

-Ăaaam, clătite.

-Bine, îți fac.

-mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc .

-Ce copila ești!
Spune Alex îmbrățișându-ma.

-și nu îți place?

-Ba da, te iubesc, micuțo!

-și eu.

Ii dau drumul și merg sa o ajut pe Lara la clătite.