His Cigarettes✔

A patruzeci si doua tigara

     Roscatul isi rasfranse bratele, masandu-si ceafa si oftand apasat. Ochii i se deschisera si zambetul i se intinse pe buze.

     Aiden ii ranji in felul sau caracteristic ochelaristei, rostind:

   - Stii, nu mi-a placut Russel ala.

   - Stiu, clipi ea scurt zambindu-i. Unde vrei sa ajungi cu asta?

    Baiatul isi arcui o spranceana si apuca cu o mana paharul de suc din fata lui. Bau si ii replica fetei:

    - Am impresia ca ne va pune bete in roata o vreme.

    Juli se stramba, aruncandu-i o privire indescifrabila:

    - Fii sigur de asta, e genul acela de persoana. Dar de ce?

   - Pentru ca te place? intreba acesta la randul lui.

   - Pe mine? izbucni satena perplex.

   Aiden aproba scurt din cap, batand cu degetele de la mana dreapta in masa. Juliet era amuzata de cat de gelos parea acesta.

    Expresia de pe fata lui era de-a dreptul memorabila, gandi ea, l-ar fi prins intr-o clepsidra. Doar ca sa opreasca timpul si sa il priveasca o vesnicie.

   "De aici lucrurile devin palpitante",
gandi Aiden in mintea lui, "trebuie sa imi apar regina".

    Satena se incrunta confuza cand baiatul cu parul ca fulgii de nea, ii prinse mana intr-a lui si ii zambi sincer.

     Ceva nu se potrivea.

                            ***

     Umbra lui se prelingea ca o dara de cerneala neagra de-a lungul zidurilor. Felinarul arunca o slaba lumina galbena in noapte. Pasii lui erau grabiti si mari, ca ai unei feline care nu isi pazeste spatele.

      Aiden aparu ca o fantoma in fata roscatului, facandu-l pe acesta sa se opreasca abrupt. Vocea lui izbucni ca un racnet:

     - Ce crezi ca faci, omule? Vrei sa fac infarct?

     - Poate da, ridica baiatul alb ca varul din umeri. Poate nu, cine stie? ranjetul ii flutura pe buze. Eram curios de ce esti la ora asta tarzie, in apropierea casei ochelaristei mele?

     Russel rase, un ras mai mult fortat, murmurand:

    - Ochelarista? Asta e buna!

    - Da, daca esti la gradinita, adauga lejer Aiden privindu-l fix. Stai departe de ea,ok? Stiu ce vrei, sa o ranesti. Russel vru sa il contrazica, gestul baiatului il readuse la tacere. Nu ma contrazice, stiu ce gandesti.

    Se intrerupse, apoi continua pe acelasi ton degajat:

    - Vrei sa razi iar pe seama ei pentru ca nu e ca restul, hm? Sa te prefaci ca o placi, sa o iei de langa mine. Poate din pricina unui capriciu, unui pariu sau a propriului tau orgoliu.

   Maxilarul roscatului se inclesta, la fel ca pumnii acestuia.

    Aiden isi continua monologul:

    - Esti usor de citit, stii? Nu ai vise, asteptari, imaginatie, mana acestuia schita un gest in semn de parere de rau. Ca majoritatea oameniilor din ziua de azi, nu? E amuzant sa fi atat de simplu, presupun. Dar eu nu rad, corect?

     Baiatul cu parul ca blana unei vulpi il prinse de tricou si marai:

     - Ma faci prost?

     - Nu am spus asta, replica baiatul cu ochii ca abisul, tragandu-i un pumn in maxilar.

      Russel se dadu doi pasi inapoi, abia tinandu-se pe picioare. Aiden ii arunca o privire de "nu glumesc", iar roscatul disparu in noapte.

    Pasii lui inca faceau ecou pe straduta ingusta, cand Aiden se intoarse pe calcaie luand-o spre casa.

    Isi scutura mana cu care il lovise pe celalalt baiat si zambi scurt.

    Rezolvase el problema, nu Russel.

    Scapase de o grija.

    Ranjetul ii disparu insa rapid de pe chip.