Capitolul 4 - Imi vreau carnetul!

541 40 10
                                    

Photo - Lexy 

Capitolul 4 - Imi vreau carnetul!

Desi drumul inapoi spre casa nu ar fi durat decat 20 minute pe jos, Lexy deja isi blestema decizia de a nu lua masina pe care o trimise tatal ei, sau mai bine zis decizia de a fugi de soferul care incerca sa o ia de la scoala. Nu mersul in sine o deranja ci faptul ca a trebuit sa alerge in cercuri ca soferul sa ii piarda urma. Abia astepta sa isi ia carnetul de sofer in cateva zile ca sa scape de soferi si de toti. Masina ei deja o astepta in garaj, cadou de la parintii ei, totusi a fost nevoie de multa convingere din partea Vanesei, mama ei, ca tatal ei sa fie de acord. Inca incerca sa o convinga sa nu dea examenul de soferi.

*Get off of my back and into my game..* se auzi telefonul ei. Il scoase din buzunar si se uita la ecran."Tata...mai bine ii raspund pana nu face o criza".

-Alo?

-UNDE ESTI DOMNISOARA?!! se auzi tipatul tatalui ei, iar Lexy sarind in sus din cauza volumului apasa butonul de inchidere a apelului. Se uita cateva secunde la telefon, degetele ei fiind stranse in jurul clantei, pregatita sa deschida usa. Telefonul suna din nou.

-Ai inchis telefonul?

-Pai, cam asta am facut, ii zise ea intrand pe usa, indreptandu-se in sufragerie unde il gasi pe tatal ei cu telefonul la ureche, sprancenele incruntate si buzele asezate intr-o linie dreapta. Indeparta telefonul de la ureche atunci cand o vazu.

-Pe unde ai fost?! Eu si mama ta am fost atat de ingrijorati!!

-Shh, incepe telenovela, se auzi vocea mamei ei care era proptita pe canapea in fata televizorului.

Lexy dadu din umeri.

-Poate soferul a incurcat adresa? Eu l-am asteptat.... de-aia am intarziat, il minti ea, incercand in acelasi timp sa para cat mai inocenta.

-Nu te cred.

-Ei bine, nu poti sa nu zici ca nu am incercat, ii zise ea aranjandu-si ghiozdanul pe umar pregatita sa se urce la ea in camera, dar tatal ei o opri inainte sa faca vreun pas. 

-De ce ai fugit de sofer? o intreba iar Lexy ofta adanc.

-Pentru ca am vrut sa merg pe jos, cam asta fac cei de varsta mea care nu au o masina, sau ooo da, iau autobuzul!

-Ai fi putut pati ceva!

-Tata, este doar un drum tampit de 20 de minute! Pot sa te asigur ca nu o sa patesc nimic in 20 de minute amarate!!! Sunt o multime de oameni pe strada!!

-Nu ma intereseaza, maine vreau sa iei masina!

-Pot sa o conduc?

-Nu fi prostuta, normal ca nu ai voie sa o conduci, nici nu ai carnet.

-Atunci nu vreau!

-Lexy!

-Mama!

Vanesa isi intoarse capul spre cei doi si ii privi cu ferocitate ca au indraznit sa ii intrerupe telenovela, Lexy si tatal ei inghitira in sec, uitand de faptul ca nu ar fi trebuit sa o intrerupa in timpul telenovelei ei preferate.

O aura intunecata o inconjura dar se disipa imediat ce au inceput reclamele spre fericirea celor doi, Vanesa ofta intristata ridicandu-se din locul ei comfortabil de pe canapea, se apropie de ceilalti membrii ai familiei punandu-si apoi mainile in sold.

-Philip, dragul meu, Alexys, minunata mea fiica, este a patra oara cand ma deranjati in timpul serialului, sper ca aveti un motiv bun! ii anunta Vanesa.

-Da am! striga Lexy, tata nu-mi da pace! Nu mai trebuie decat sa ma anunte ca de maine fac scoala acasa!

-De ce nu m-am gandit la asta? se intreba soptind barbatul cu ochi verzi.

E complicatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum