O fată nouă în oraș

2)

     A trecut o săptămână de când ne-am mutat. Eu încă nu cunosc pe nimeni și cel mai rău: în 2 zile începe școala! Exact, școala, NOUA ȘCOALĂ. Vă imaginați cum va fi? Eu nu, dar din păcate se va întâmpla.
   
    Oricum, acum sunt plecată cu părinții la supermarket. Eu am venit doar ca să îmi aleg niște caiete pe placul meu. Cele alese de părinții mei nu prea se potrivesc stilului meu.
   
     Revenind, eu eram la raionul rechizitelor școlare, în timp ce părinții​ mei se uitau la diferite lucruri pentru noua casă. Tocmai găsisem niște caiete drăguțe și un pix albastru și mă pregăteam să plec la părinții mei, când, neatentă cum sunt, am dat peste cineva. Era un băiat, cred că de vârstă mea. Se uita la mine și a început să râdă. Eu mă uitam la el nedumerită. Oare ce îmi scapă?

Eu: E ceva în neregulă? De ce râzi? Am ceva pe față?

El: Nu, nu e nimic în neregulă cu tine, e vorba de mine. Tocmai vorbeam cu un prieten că dacă voi mai fi cu capul în nori mă voi lovi de cineva.

Eu: Haios, eu chiar asta gândeam despre mine. Apropo, scuze, sunt cam neatentă.

El: Nu e nimic! Și eu sunt la fel. Apropo, eu sunt Max.

Eu: Max?

El: Da, e Maximilian de fapt, dar mie îmi place mai mult Max. E mai simplu. Tu?

Eu: Sunt Tara! Sunt nouă în oraș. Am venit aici acum o săptămână. Nu cunosc pe nimeni, în afară de pisica vecinilor, dacă se pune.

El: Bănuiesc că da.

Părinții mei: Tara, hai, trebuie să mergem!

El: Mi-a făcut plăcere, Tara! Pa!

Eu: Pa, Max!

    În drumul spre casă părinții mei mi-au pus 1000 de întrebări despre cine era acel băiat din magazin și dacă ne-am împrietenit.