- Nu-mi este deloc ușor să vă spun asta, îi spuse legistul lui Montcrist, dându-și ochelarii jos și frecându-și ochii, dar fiica și soția dumneavoastră au fost violate înainte de a fi ucise, încheie el.
Samuel nici nu clipi cand auzi asta. Își dăduse seama singur de asta, din modul în care hainele celor doua femei din viața lui fuseseră rupte. Iar filmarea pe care o găsise în micuța cameră spion prinsă de cheile fiicei sale, pe care Larisa reușise cumva să o pornească, i-au confirmat bănuielile.
Siluetele celor trei se imprimaseră în memoria camerei, însă el nu avusese încă suficient timp să le studieze îndeaproape, fiind obligat să dea zeci de mărturii și declarații inutile. De altfel, când a descoperit filmarea, nu a intenționat nici măcar o secundă să o predea Poliției ca probă. Avea alte planuri cu cei trei ucigași.
Poliția deja dăduse verdictul, de altfel credibil, că totul a pornit de la un jaf.
Multă lume știa că familia Montcrist stătea foarte bine la capitolul financiar și că au creat o avere din nimic, având în vedere faptul că numai în ultimii doi ani, în casa lor intraseră aproape jumătate de milion de euro, ca urmare a afacerilor de succes care îi aparțineau soției, care primea sfaturi sau indicații de la soțul ei, sau ca urmare a misiunilor externe pe care le îndeplinise el.
Dar nu multă lume știa că ei nu-și țineau banii la bancă și preferau să-i investească în obiecte. Iar și mai puțină lume știa că el avea să fie plecat din țară în acea zi.
Deși îl durea extrem de mult, cineva apropiat lui a fost la mijloc. Era conștient că va trebui prima dată să-i găsească pe cei trei și să-i facă să vorbească.
Îi va face pe toți să plăteasca așa cum merită și așa cum doar el ar putea să împartă dreptatea. S-au comportat ca niște animale cu viața și motivația lui de a trăi, iar el le va întoarce favorul așa cum merită, însă nu va implica oameni nevinovați în ceea ce va urma. Știe perfect că cine se ridică, trebuie să și cadă. Iar când ei vor cădea, el va fi acolo, pregătit pentru a face ceea ce este nevoie.
- Bănuiam, răspunse el rece. Hainele lor rupte m-au făcut să mă gândesc că au făcut asta. Altceva nu ați găsit?
- Domnule Montcrist, îmi pare rău, însă cauza morții este evidentă. Ucigașii au lucrat curat și nu au lăsat în urma lor nimic care să ne poată folosi. Îmi pare rău pentru că...
- Mă interesează să știu de ce mi-au omorât familia! tună Samuel cu atât de multă putere, încât până și neonul pâlpâi. Atât și nimic mai mult!
- Poate că...
- Poate? Vreau realități, nu supoziții! tună iar Samuel, lovind de această dată și un scaun cu piciorul. Sunteți inutili, mai spuse el furios, ieșind și trântind ușa în urma lui.
Sufletul lui se transformase în gheață. Iar Samuel Montcrist murise în clipa în care fiica i s-a stins în brațe, lăsând în urmă doar o carcasă din carne care nu avea decât un singur scop.
***
Samuel își trânti absent cheile pe măsuța din sticlă aflată lângă ușă, după care se prăbuși pe patul uriaș al hotelului. Nu se putea duce acasă. Nu mai putea intra acolo pâmă când nu-și duce singura misiune rămasă la capăt. se ridică în capul oaselor și clipi, pentru ca lacrimile de furie formate în ochi să-l lase să vadă clar.
Conectă camera-spion la laptop și începu să studieze cu atenție filmarea. Camera, aflată pe jos, nu a filmat nimic care să-l ajute să afle cine erau criminalii. Iar supliciul prin care a trecut auzind țipetele celor două femei l-au făcut să-și dorească moartea. Însă nu era încă timpul.
Deși nu voia asta, trebuia să revadă filmarea până când avea să găsească ceva util. Încetini filmarea și o revăzu, iar agonia lui deveni și mai ascuțită. Dar un semn distinctiv al unuia dintre ei îl făcu să sară în sus de pe scaun, cu ochii injectați și roșii din cauza lacrimilor. Un tatuaj pe șold reprezenta prima rază de lumină în calvarul prin care trecea. Avea să profite la maxim de ea și să-i găsească pe cei trei din cauza lui.
Făcu câteva print-screen-uri tatuajului care nu se vedea clar, după care introduse pozele într-un program pe care îl folosise de multe ori, dar nu ca acum. Curând, un fragment de tatuaj ieși din imprimantă.
Samuel îl privi cu atenție și din liniile artistice și coloritul special își dădu seama că sunt foarte puțini artiști capabili să creeze așa ceva. Își verifică scurt ceasul de la mână și descoperi că era ora patru dimineața.
- Nimeni nu e treaz la ora asta în afară de mine, așa că ar fi mai bine să-mi încarc bateriile, vorbi el de unul singur, în timp ce se îndrepta către pat. Se trânti în el, iar somnul îl cuprinse imediat.
