Un zambet si o speranta

O culoare altfel

- Lumea nu se creaza singura. Are nevoie de numeroase palete de culori, fiecare la unison, reusind sa dea conturul unei schite facuta in creion. Apoi, ne lasa sa ne descurcam doar cu ce ne-a mai ramas. Multi si le consuma pe toate odata, dar abia dupa realizeaza ca nu mai au de unde sa cumpere altele. Toti suntem artisti in devenire, chiar daca nu ne dam seama. Dumnezeu ne-a inzestrat cu o minte plina de culoare, apoi ne-a lasat sa ne descurcam cu ce aveam.

- De ce imi spui astea tocmai acum?

-Gandeste-te ca esti in vid. Acolo unde nu exista nimic. Acel vid tu-l asociezi cu negrul creat de tine. O culoare profunda, dar care are multe in interior. Fiecare dintre noi vede asta altfel. Tu cu ce il asociezi?

- Cu nimic. Negrul este culoarea nimicului, a unui capitol incheiat. Este continuarea cuvantului sfarsit. Cred...

- Pentru mine reprezinta totul.

- "Totul" tau pentru mine este un nimic.

- "Nimicul" tau pentru mine reprezinta totul.

- Nu inteleg. Ce te face sa spui asta? Cand auzi "negru" deja te gandesti la ce e mai rau.

- Ai inchis vreodata ochii?

- Da.

- Si ce ai vazut?

- Nimic.

- Ce ai vazut?

- Ti-am spus, nu am vazut nimic.

- Adica?

- Adica am vazut negru.

- Ti-ai imaginat vreodata ceva?

- Da. Toata lumea face asta.

 - Cand ti-ai imaginat?

- Tot timpul.

- Si de ce iti pierzi timpul efemer pentru a-ti imagina?

- Acolo ma regasesc. Cand inchid ochii, imi imaginez.

 - Parca spuneai ca nu vezi nimic.

- Pai da, nu vad nimic.

- Asta nu intelegi tu. De fapt tu vezi. Vezi ce iti imaginezi, reusind sa pictezi cu pensula si paleta de culori a viziunii tale. Iti creezi o lume proprie in care visezi mereu sa traiesti. Pictezi pe negrul care inainte nu insemna nimic, dar care acum reprezinta totul. Este o culoare profunda, care te lasa sa vezi orice. Dincolo de ea, TU te regasesti, nu altcineva. E negrul tau, e lumea ta. In care mergeti dupa propriile voastre reguli.

- Mergem? Ce vrei sa spui?

- Tu cu culoarea ta. Fara ea, recunoaste, erai distrus. Nu mai aveai unde sa te refugiezi, nu mai puteai sa iti imaginezi. Acum erai un visitor cu ochii deschisi, in sensul propriu al cuvantului. Nu mai erai tu. Confundai realul cu fantasticul, albul cu negrul si intelegerea cu confuzia. Ce vreau sa iti spun e ca tu iti pictezi propria lume pe un fundal negru. Apoi totul prinde viata.

-Hmm… Inteleg ce vrei sa spui. De ce ai asociat asta cu vidul?

- Pentru ca de fapt este o pagina de desen, care ne lasa sa ne imaginam.