Un zambet si o speranta

O lume pierduta

PERSONAJE:

-EVA: studenta, scriitoare.

-DAVID: prietenul cel mai bun al Evei.

***

SCENA 1

David sta cu ochii in carte pe un scaun rosu, Eva scrie de mult timp aruncand schitele vechi. Nu gaseste un inceput potrivit povestirii sale.

EVA (incercand sa gaseasca inceputul povestii sale):A fost odata ca niciodata...

DAVID: Nu, nu a fost.

EVA: Ce vrei sa spui cu asta?

DAVID: Inceputul asta e clasicul inceput popular. Cand tinerii citesc asta deja au impresia ca este un basm din ala cu zmei si cu zane.

EVA: Mie mereu mi-a placut inceputul asta.

DAVID(ofteaza): Ei bine, mie nu. Urasc asta si nu ii inteleg pe cei care il folosesc.

Se ridica de pe scaun, tranteste cartea pe masa.

DAVID: Uite ce e. Lumea evolueaza, literatura sta pe loc dupa cum observ. Asta de ce nu ridica nimanui semene de intrebare?

EVA: Poate pentru ca doar tu esti contra acestor opera care candva or sa ajunga foarte pretuite.

Tranteste pixul nervoasa.

DAVID: Nu am nimic cu operele clasice, dar deja ajung sa fie neintelese. Iar toti scriitorii contemporani ii urmeaza pe cei clasici. Dar de ce nu v-ati dat voi seama este ca traim in secole diferite. NIMENI nu mai este impresionat de balauri si zmei pentru ca NICIODATA nu se intampla ceva iesit din comun.

EVA: Care e problema ta de fapt?

DAVID: Incercati sa inviati literature care a murit deja. Adica, operele de atunci sunt incredibile si nu vorbesc de asta acum. Ma refer la persoanele care incearca sa fie precum scriitorii de atunci. Si pacat ca nu le iese.

EVA (pune mainile in sold): Vrei sa spui ca nu iti place cum scriu?

DAVID: Ce spun eu, ce intelege ea... Voiam sa iti spun ca inceputul ala nu mai atrage nu ca nu imi place cum scrii. Trebuie sa ai un inceput unic, creat de tine. Nu folosit de toata lumea.

EVA: Si ce idee ai tu daca tot nu iti place cum incep?

DAVID: Mintile omenesti formeaza conexiuni incredibile intre ele. Mai ales ale scriitorilor. Ele sunt sclipitoare chiar. Sensibilitatea le curge prin vene, iar cuvintele vibreaza pe pagina. Tu poti face mult mai mult de atat, crede-ma. Iti poti imagina orice inceput, apoi il faci sa prinda viata pe pagina. Operele tale nu sunt doar de "A fost odata ca niciodata". Ele sunt de "Pregateste-te pentru ceea ce va urma." Doar lasa-ti imaginatia sa creeze si da-I culoare inceputului. Noua literatura e pe cale sa se nasca!

EVA: De cand esti tu asa preocupat de literatura?

DAVID: Doar imi place sa studiez literatura. Si nu vreau sa studies ceva care devine plictisitor.

EVA: Ar trebui sa te apuci de scris. Ce ai zis tu acolo chiar e profund.

DAVID: Profund (rade). Nu e profund. Am exprimat doar emotie. Profunda de fapt e starea cu care traiesti tocmai ce ti-am spus.

EVA: Se pare ca am multe de invatat de la tine.

DAVID: Cum ar fi inceputul acelei povesti.

EVA(se aseaza la masa de scris, ia stiloul in mana): A fost odata ca niciodata...

David isi duce mana la frunte si iese din camera. Eva il urmareste cu privirea si incepe sa rada.