Două inimi, un singur sentiment.

Adam Smith si Ania Walsh.

 ,,Iubirea este să te îndrăgosteşti de nişte ochi şi să îi vezi din ce în ce mai frumoşi în fiecare zi. ''

    Oh,Adam. Mi-aş dori să scriu mii de carti în care să iti mărturisesc faptul că fericirea mea are numele tău. Însă ziua în care mi-ai apărut în viaţa este o zi când eu, Ania, am fost cu adevărat fericită. 

            Totul a început în vară, noul meu job în Elveția merita pe deplin cele opt ore de stat cu ochii în calculator. Mă învârteam în scaunul cu rotile,cu pixul în gură așteptând o nouă persoana să intre. Atunci si-a făcut apariția el. Îmbrăcat la costum, exact cum ador bărbații. Însă nu era acel gen de bărbat,mortal sau rău, avea un chip gingaș, era finut,un adevărat domn si mai ales un gentleman, de ce gentleman? La intrare în biroul meu mi-a sărutat mâna cu buzele lui micute si moi. Avea ochii negri, părul castaniu si o tunsoare foarte drăguță. După ce l-am analizat si după ce am realizat cât de superb poate fi omul acesta, un cuvânt scos din gura lui si m-a vrăjit. Avea o vorbă dulce, apăsată si un zâmbet alb si larg. 

 —Bună ziua doamnă Ania. Dati-mi voie să mă prezint, eu sunt Adam Smith, vin din Statele Unite ale Americi si sunt noul dumneavoastră coleg de serviciu. 

 Surprinzător. De-a dreptul surprinzător deoarece nu mi-a putut trece prin cap nici o secundă asa ceva. 

 —Mă bucur să aud asta! Bine ai venit si dacă ai nevoie de ajutor sunt aici. Spun politicos la care mă ridic trăgându-mi totodată fusta mulată, si dau mâna cu el.

 —Locul acesta este minunat. Însă biroul dumneavoastră le întrece pe toate prin care am trecut astăzi,domnișoară Walsh. 

 —Nu ti-ai uitat complimentele,eh? Zâmbitor, ca în orice secundă în care mă privește a răspuns.

 —Vă deranjează? 

 —Ăh,domnule Smith,luati loc vă rog. Zic eu încercând să închid acel subiect iritant. S-a așezat pe scaun luând niste dosare în mâna, citindu-le, încă mă sorbea din priviri cu coada ochiului pentru că observam asta, mă uitam si eu încercând să nu observe. Aceea a fost ziua în care eu si Adam Smith am simțit că exista o conexiune intre noi.

 —Cum este să lucrezi opt ore în fiecare zi? Întrebă Adam fixandu-si privirea spre mine.  

—Slujba asta e ceea ce mi-am dorit de multi ani si având în vedere că îmi place ce fac, nu e nici plictisitor dar nici obositor. Presimt că te vei descurca. Ai mai lucrat în acest domeniu?  

—Am fost avocat doi ani de zile după care am renunțat pentru a veni aici.  

—Foarte bine domnule. Începe tura dumneavoastră. Ne vedem mâine. Spun eu ridicându-mă de pe scaun apucând de geanta mea si geaca din cuier.  

—Nu suntem în aceeași tura?  

—Sunteti la început domnule. Tura mea s-a încheiat de jumătate de oră. 

—Vă mulțumesc atunci pentru acea jumătate de ora care v-ati răpit-o pentru mine.  

—Pentru puțin. Răspund după care ies din birou lăsându-l pe el sa preia totul.    

 Am urcat în masina, realizând ca mi-am uitat cheile de la masina m-am întors înapoi. Caut cu disperare cheile ca si cum el nu era în încăpere însă nu le puteam găsi. Efectiv gândisem ce joc prostesc a făcut Adam, dar nu îl credeam în stare sa fure asa ceva.  

—Poate te pot ajuta? Spuse el.  

—Cheile de la masina,le-ai văzut pe undeva? A dat din cap în semn de nu asa ca m-a ajutat să le caut încă o jumătate de oră. Nimic.  

—Vă duc eu acasă dacă mai stati o oră ca sa termin. Zise el. Sunt pe aici, mai bine le căutăm mâine. Într-adevăr,eram obosită si chiar nu îmi dădeam seama ce mai găsesc sau nu, dar eram convinsă că nu le-am pierdut pe afară. Asa ca l-am așteptat.  

Peste o oră, în care ai intrat în biroul nostru peste sase persoane, i-am oferit ajutor unde îi era mai greu,iar la urmă,mi-a mulțumit frumos.  

—Plecăm,gata? Întrebă el.  

—Da, am terminat pe astăzi.

 Mă aflam în masina lui, o masina curată si frumos mirositoare, el a rupt tăcerea care mă făcea sa mă simt oarecum ciudat.  

—Mâine cu ce veniti la servici?   

—Nu este o problema, pot lua un taxi. Observasem că locuința lui este la o strada distanță de a mea, si mai surprinzător.  

—Aici locuiesc. Spun eu. Oprind pe dreapta mi-a zis:   

—Noapte buna,domnișoară Walsh. Mă bucur ca v-am cunoscut.