Două inimi, un singur sentiment.

Adam Smith,indragostit de Ania?

       Pentru prima data in viața mea m-am trezit fericita. Defapt,e prima oară când ma bucur ca începe o noua zi, in care sunt pregătită pe deplin sa zâmbesc. Prima data in viața mea când ma trezesc cu gândul la Adam.. si prima oară când îl visez. Era atât de aproape de mine și ma simteam puternica, deoarece îmi încredințase mie inima lui.
  Este o prostie, suntem doar colegi de serviciu și mereu voi respecta relația noastră. Pardon.. voi încerca.

Telefonul îmi suna iar brusc m-am gândit ca este el, însă așa a și fost.

—Buna dimineața, cum este dimineața ta,domnișoara Ania?

—Buna dimineața, Adam. Surprizător dar este minunata. A ta?

—Stii de ce m-am trezit și te-am sunat imediat?

—As vrea sa aflu..

—Te-am visat. Și sa răspund la întrebarea ta, este minunata.

Adam Smith m-a visat! Cum se face ca tocmai cel mai mare afacerist de aici, cel mai chipeș și respectuos bărbat, cel mai sincer și corect om...a visat-o pe Ania.

—Ma bucur ca ai sunat.

—Voiam sa te întreb dacă dorești sa ieșim împreuna astăzi... stii tu, voi pleca curând in concediu, in Anglia și nu as vrea sa plec așa pur și simplu.

—Bine, sunt de acord. Ne vedem la 17:30?

—De ce accepți domnișoara Walsh, sa ieși cu mine? Nu ma ridic la nivelul tău.

—Defapt, Smith... ești la același nivel cu mine.

—E de bine?

—Ne vedem la 17! O zi buna. Ii spun zâmbind pana la urechi.

Iar de atunci totul s-a schimbat și a fost foarte ușor sa realizez ca Adam îmi poate schimba viața, și sa mai realizez un lucru... totul se învârte in jurul lui.
M-am îmbrăcat intr-o rochie de seara,făcându-mi niște bucle lejere și un make-up simplu care sa se potrivească totodata cu ținuta mea și locul in care voi ieși.

I-am deschis usa strângând din dinti, speram sa îmi pot controla emoțiile, știam ca el va fi elegant și extrem de frumos.

Ma privise lung cu un zâmbet larg și drăguț la care apoi spuse..

—Arați minunat...

—Suntem la același nivel, pot spune ca arați mai bine decât mine.

Îmi întinse mâna și ciudat a fost ca m-a ținut de mâna pana la mașină. Amândoi știam ca e ciudat fiind doar colegi de munca, dar... am făcut-o.

Am fost dusa la un restaurant mai îndepărtat de oraș. Spre surprinderea mea acolo erau și alți prieteni din liceu sau de la serviciile precedente, mai exact... era plin, ceea ce ma deranjase puțin.

—Este in regula aici?

—Nu ai știut ca urăsc aglomerația și locurile cu multe priviri asupra mea?

—Nu este vina nimănui ca ești atât de frumoasa, Ania. Obișnuiește-te.

Am lăsat capul in pământ și l-am urmat la masa noastră.

—In cât este astăzi? Ma întreba in timp ce se așezase.

—Cred ca 16..Iulie, da.

—Sa nu uiți aceasta data, te rog.

Am încercat sa schimb subiectul pentru ca oricum nu înțelegeam...

—Spune-mi... cum m-ai visat?  Îl intreb

—Îmi încredințasei inima ta.. știu ca e ciudat și doar un om ciudat poate avea un așa vis, pentru ca nu degeaba este un vis, însă trebuie sa recunosc ca a fost cel mai frumos vis pe care l-am putut avea in toți acești 24 de ani.

Am rămas surprinsă și îl privieam intens...

—Adam...

—Nu Ania, nu. Nu vreau sa crezi ca te-am adus aici sa îți spun baliverne, doar ca ma simt bine in preajma ta.

—Adam!

—Nu vreau sa ma urăști, a fii colegi de munca nu e de ajuns pentru mine. De ce te visez? De ce ma trezesc mereu și vreau sa te sun? De ce primul meu gând înainte sa fac un pas e la tine?

—Ascultă...

—Ania, spuse luându-mi mâna a lui , cum mâna ta se afla in mâinile mele... așa era inima ta. Am simțit ca am viitorul chiar aici și toată fericirea din mâna. Doar aici, in mâna asta a mea. Ce se întâmpla cu mine?

—Nu stii?

—Știu, dar dacă ma înșel?

—Spune-mi ce stii, Adam. Promit ca o sa rămân aici.

—Știu că am nevoie de tine, zi de zi ești aici. Spuse punându-și mâna pe inima lui.

Ma pierdusem. Nu știam ce sa ii spun pentru ca ii priveam ochii și teama din ei de a spune acel cuvânt nenorocit pe care îl așteptam.

—Poate chiar așa este... nu poți fugi de dragoste. Oriunde vei fii, n-o sa poți. Te va urmări întotdeauna.

—Îți e frica de iubire? Îl întreb

—Îmi e frica ca as putea iubi o femeie ca tine, independenta, hotărâtă, puternica, superba și mai ales, o doamna de respectat.

I-am luat bărbia in doua degete și i-am soptit ...

—Deși acesta nu e un restaurant atât de romantic pe cât credeam, ai reușit sa faci o atmosfera ca și cum as fi doar eu și cu tine aici, fără nimeni altcineva.

—Ce ar trebui sa însemne asta Ania? Ma simt ciudat, am făcut ceva greșit?

—Și tu ai fost in visul meu azi noapte. Mai mult de atât, sunt singura ca tu mi-ai dat inima ta iar eu pe a mea.

A zâmbit, a zâmbit atât de frumos și radia de bucurie când mi-a auzit cuvintele, lucru care m-a făcut sa ii spun sa ne ridicam.

—Vino afară.

Era întuneric iar felinarele de pe strada erau puțin aprinse, puteai auzi doar greierii, nimic mai mult.

—Trebuia sa ma gândesc de la început ca un loc liniștit e mai potrivit...îmi cer mii de scuze.

—Adam, vreau sa știu... ai fost vreodată îndrăgostit?

—Da.

—De mult ...?

—Nu, pe 16 Iulie am simțit asta.