Help me ! [Yaoi ; Ereri ]

Capitolul 1

3 LUNI ÎNAINTE

Razele soarelui care pătrund în camera mea printre draperiile pe jumătate trase îmi mângâie chipul. Întredeschid ochii și aștept ca privirea sa mi se adapteze . Clipesc des căutând cu privirea telefonul. "Unde naiba e ? " Îmi bag mana sub perna sperând sa îl găsesc acolo , dar în zadar.

O bătaie în ușă îmi atrage atenția,  la scurt timp după aceasta se face auzit glasul mamei mele.

- Eren , dragule ! Știu ca este vacanța de vară și poți dormi mai mult, dar nu cred ca e normal sa iți petreci 3 luni din viața dormind.

- Normalul meu diferă de al vostru!

- Doar... Vino la micul dejun ! Trebuie să îți spunem ceva important.

- Fie !

Oftez și mă las pe spate. Nu înțeleg cum am ajuns așa. Depresie ? Doar fiindcă îmi place sa stau în casă , sa fug de toate dramele adolescentine înseamnă ca sunt depresiv? 

Într -un final mă ridic leneș din pat și merg spre baie pentru a -mi face rutina zilnică. Îmi peri dinții atent, uitându -mă în oglindă. Cearcănele sunt destul de proeminente
făcându -mă sa arat ca un zombie. Mă clătesc și intru în dus dând drumul la apa rece. "Trebuie sa mă trezesc !"

După aproximativ 10 minute, ies din dus și merg spre dulap. Îmbrac un trocu alb simplu , o pereche de blugi negri și niște teniși de aceeași culoare.

"Nu ești bun de nimic ."

"De ce nu ești ca ceilalți? "

" Nota asta ! Serios ! Puteai mai mult, dar nu ai de gând sa faci nimic cu viața ta . "

În timp ce merg spre bucătărie, aceste replici îmi trec prin minte
făcându -mă sa mă enervez. Înainte sa intru în bucătărie , trag aer adânc în piept și încerc sa par calm .

- Bună dimineața! spun zâmbind.

Mă așez la masa în fața tatălui meu care e mult prea ocupat cu laptopul lui. Nu știam ca e atât de dificil sa fi un om de afaceri cunoscut. Mama pune pe masa omleta cu șuncă pe care o preparase și ne îndeamnă sa mâncam.

- Ce voiați sa îmi spuneți?  sparg liniștea începând sa mănânc.

- Diseară avem invitați speciali la cina și vreau sa participi, răspunde tata serios. Cu ocazia asta poate te vei împrieteni cu fiul invitatului nostru. Îți faci și tu un prieten.

- De ce as face asta?  Sa facă și el cum fac toți ceilalți? Îmi spun ca sunt gay fiindcă am refuzat multe fete.

Strâng furculiță puternic în pumn încercând sa îmi păstrez calmul.

- Te rog sa nu faci vreo scena de-a ta! Sunt foarte bine dispus astăzi și nu vreau să mă enervez din nimicuri.

- Nimicuri ? Voi ați spus ca sunt inutil , bun de nimic , iar acum ca psihologul scolii v-a spus ca sufăr de depresie , brusc , sunt ținut în puf. Îmi acordați chiar prea multa atenție.

Tata lovește masa puternic , cu pumnul.

- Eren ! Directorul ne-a sunat spunând ca ești în spital fiindcă ai încercat sa te sinucizi. Termina cu pretextul că "Fug de dramele adolescentine ." sau "Îmi place sa stau în casa. "

- Și dacă nu s-ar fi întâmplat asta probabil ca încă ați fii continuat sa spuneți ca sunt un eșec. M-ati terminat psihic și tot vina mea e ?

- Nu a spus nimeni ca e vina ta !

Mă ridic de la masa nervos și merg în camera mea . Încui ușa lipindu -mă cu spatele de ea. Închid ochii încercând sa împiedic lacrimile sa iasă,  însă nevoia de a mă descărca e mult prea mare. Încep sa plâng.