Vrem cele mai la modă telefoane
Nu le avem, facem toane
Dar dacă ne gândim puțin la unele persoane,
Care dorm pe betoane, acoperiți de cartoane.
Școala pentru unii este o închisoare,
Iar pentru alții o rază de soare
Și o scapare din iadul fără culoare
Unde în fiecare zi speranța moare.
Mai mereu pertreceri, bautură distracție
Viața este o atracție mai ales de satisfacție.
Cerem, cheltuim banii parinților
Iar uniu copii fac bani pe munca lor,
Fumăm țigară după țigară
Ne risipim viața amară.
Într-o zi suferim din dragoste
În alta zi, vrem să punem capăt vieții noastre.
Iubirea, despărțirea pentru unii este cea mai gravă problemă,
Iar pentru alții ziua următoare este o dilemă.
Nu suntem recunoscători pentru tot ce avem,
Vrem mai mult, să ajungem pănă la extrem,
Dar pentru ceilalți acesta este doar un vis,
Care greutățile vieții încet la stins.
Uneori credem că bătaia le rezolvă pe toate
Pe cei slabi, saraci îi dăm la oparte,
Așa poate credem că ajungem departe
Dar vă înșelați, nu cred că veți avea parte,
De bucuri, câștiguri, prosperiatate
Câștigându-le doar prin false fapte
În timp ce alți își croiesc un viitor,
Cu bunătatea din interior.
Nu ne mai înțelegem cu părinții
Inventăm ceva pentru ai minți.
Credem că ei nu înțeleg nimic,
Îi vorbim pe la spate fără sa gândim un pic.
Ridicăm tonul la ei furioși
Ne credem așa de curajoși
Uităm un lucru prețios, ne-au crescut de mici,
Iar acum dorim să-i facem simpli inamici.
Iar alți copii nu sunt așa de bogați ca voi,
Ei nu au cui să-i spună mamă așa ca noi.
Trebuie să fim mulțumiți, pentru tot ce avem
Deoarece nu toți la fel de norocoși suntem.
