— Ți-e dor de el? m-a întrebat, privindu-mă curios. Privirea sa adăpostea și teamă, și nerăbdare. De asemenea, toată firea sa emana interes. Era o plăcere ca o asemenea persoană să te privească și să te asculte.
— Nu știu. Câteodată îmi este, dar nu ca înainte. Poate că mă vindec.
— Sau poate că nu, a spus, spulberând dintr-odată toate urmele speranței, absorbind întregul aidoma unei găuri negre, ca mai apoi să lase în urmă nimicul.
— De ce? De unde această preconcepție?
— Te ascunzi, Denise. Nu e bine. Sentimentele nu trec una două. Le ia timp. Nu le poți programa, nu le poți sfida. Ele rămân și ies la suprafață când vor. Nu se subordonează nici celui mai răbdător temperament.
Am tresărit. Numele meu fals, accentuat de el, rostit alături de acele cuvinte adevărate – "Te ascunzi"– creau o antiteză prea mare. Și totodată, sensul de adevăr.
— Parcă treaba ta este să mă ajuți, nu să îmi amintești de viața mea distrusă. Pentru ce mai ești psiholog atunci? De ce mai vin la tine? Simt că totul își pierde înțelesul.
— Vezi? Uite, vezi? Tocmai aici greșeşti. Viața ta nu este distrusă. Ci doar altfel decât cum ai visat-o. Dar e frumoasă, Denise.
"Într-adevăr, Denise, pentru tine viața este frumoasă. Tu îl ai pe Harold. Pentru mine, nu."
CITEȘTI
Numele fără semnificație
Spiritual"- Numele tău nu are niciun înțeles, mi-a spus plictisit, cu privirea în gol. - Greșit. Are, dar tu nu ai învățat să-l cunoști, i-am răspuns sec, cum am învățat de la el că e politicos să răspunzi." ! Coperta superbă este realizată de @Bibi20hzy !
