Mă simt obosit

.

Dragă Rose,

Î

ncă mă simt ciudat să îți vorbesc la per-tu. Dar îți voi respecta dorința. :)

Îți mulțumesc pentru că în această lună jumate de când nu mai pot face aproape nimic, tu mă ajuți cum poți. Mă tratezi ca pe propriul fiu, care e atât de norocos să te aibă ca mamă! Eu mi-aş fi dorit mult o mamă ca tine, dar uite, nu a fost să fie.

Acum când bunica nu mai este, mă ajuți să nu mă simt singur în totalitate, deși nu prea îți petreci timpul cu mine. Oricum, îți sacrifici din timp și răbdare să mă hrănești ca pe un copil mic, la pat, să mă ajuți să cobor când vreau să mă uit la televizor în sufragerie, uneori chiar să ajung la baie. Nici pentru fiul tău nu faci aceste lucruri, deci îți sunt profund recunoscător și țin la tine enorm. :)

Glumești foarte mult, și deși mare parte din glume nu sunt deloc amuzante, tot râd, numai pentru că mă molipseşti cu buna ta dispoziție. Apropo, tarta cu cireșe a ta este extraordinară! :) Prima dată când am gustat am crezut că e făcută de bunica și mi-a trimis-o prin tine. :D

Deși nu ești plătită pentru asta, nu te înduri să nu faci și curățenie prin casă, atât cât poți, cât îți permite timpul și da, chiar eu însumi.

Îmi pare rău că uneori adorm în bucătărie, când îmi povestești cum l-ai cunoscut pe soțul tău, William, sau ce s-a mai întâmplat la nunta voastră plină de peripeții. Nu mă plictisești, doar că... de fapt, înțelegi, nu mai e nevoie să îți explic. :)

Propunerea ta de-a lua legătura cu mama nu mi se pare o idee bună, te rog nu te supăra! Pur și simplu, nu vreau. Nu vreau ca mila să o aducă aici. Apoi, dacă mă iubea cu adevărat, venea singură, fără invitație sau vreun motiv anume. Și, la ce scrisoare i-am trimis recent, nu cred că ar mai vrea să o facă, pe bune. :D

Îmi pare rău că nu mai ai timpul necesar pentru a te ocupa de fiul tău din cauza mea. Totuși, am putea încerca ce îți sugerasem acum două seri: să stai într-o zi doar patru ore, și apoi să mă lași să mă descurc. Poate trebuie să încerc, nu? Nu sunt paralizat, sau altceva mai grav, Doamne-fereşte, ci doar epuizat. :)

Cu drag, al tău "fiu adoptiv",
Edmund

P.S. Iartă-l pe tata pentru că te-a înjurat ieri. Și pe mine mă înjură, dar îl iert fiindcă nu se poate controla. Alcoolul îl face să fie așa. :)