Dragă Edmund,
Nu mai plânge! Ești băiat. Se cuvine să fii puternic. Gândește-te că este cea mai bună decizie pe care o puteai lua. Și ce dacă alții vor spune că ești un laş? Ca să învingi, trebuie să fii puternic, să fii tare, ci nu obosit și țintuit la pat 24 din 24. Dacă te-ai ridica, ce ai putea schimba? Știi bine că cel de dinainte tu nu mai ești, și nici nu vei mai fi.
E adevărat că sunt persoane paralizate care au speranță, care se vindecă și supraviețuiesc bolii, lipsei de libertate. Dar poate ele sunt iubite. Poate cineva le stă alături și le mângâie rănile sufletești. Acesta este secretul. Lângă tine cine mai stă?
Nu trebuie să îți pară rău pentru ce lași în urmă. Ceilalți au alte persoane dragi care le vor fi alături și îi vor consola dacă vor suferi după tine. Dar tu? Tu ești singur.
Și știi că Larissa va fi bine. Oricum, lângă ea nu poți fi așa, în felul acesta. Va găsi pe altcineva care să o facă fericită.
Joanne? Nici nu merită să te gândești la ea...
Tata? Nu cred că va suferi mult.
Robert nu pare să te mai știe, în ciuda prieteniei de la grădiniță.
Simon? Îi are pe părinții săi grijulii și iubitori, își are prietenii de vârsta lui, și pe deasupra, mai nou, și o prietenă. :))
Iar mama? Poate nici nu va ști de moartea ta.
Oprește-te, Edmund! Și așa, nu mai ai ce scrie. Caşti prea mult. Ești teribil de obosit. E momentul să... mergi la somn... pentru totdeauna.
Cu drag, cel care a fost odată băiatul brunet cu ochii verzi,
Edmund
P.S. Bucură-te că o vei revedea pe bunica! :)) Noapte-bună, Edmund!
YOU ARE READING
Mă simt obosit
Short StoryMă aflu în pragul oboselii. Viața m-a aruncat în prăpastie și m-a părăsit acolo. Acum, continuă fără mine, dincolo de fereastra de pe care îi văd. Și realizez că timpul pentru mine va rămâne mereu în loc. Dacă și tu ești una dintre cauze, citește...
