Cap. 1

2.2K 125 10
                                    

-Hahaha,Max,vino sa ma prinzi!striga Yuki spre mine.

Yuki.....

Incep sa alerg după micul ghemotoc care râdea si fugea de mine.

-Aha,te-am prins!spun când se opreste si ma arunc pe el.

Trec prin el de parcă nu ar exista si ma uit confuz si uimit in spate.

-Max......adio Max.spune si dispare.

Ce?Ce naiba a fost asta?!

-Yuki?Yuki!Y-Yuki,unde esti?strig dar tot ce aud este ecoul voci mele.

-Imi pare rău Max.se aude o voce din spate,după care simt un junghi in inima si lesin.

....

....

....

Ma trezesc in patul meu,respirând sacadat.

-Yuki.spun trist.

Yuki,unde esti?Ai plecat acum 3 ani si nu ai mai dat nici un semn de viata.Nici nu mi-ai zis ca pleci.

Eram cei mai buni prieteni,ne spuneam totul si totusi tu......ai plecat fara ca macar sa iti iei ramas bun.

Ma ridic din pat,schimbandu-ma de pijamale si coborând la masa.

-Buna dragule,cum mai esti?spune mama cand întru.

O femeie devotata,mereu cu zâmbetul pe buze dar si serioasa.Mai scundă decat mine si tata,parul alb natural prins intr-un coc,ochi albastri fiind ascunsi de lentilele ochelarilor de citit.

-Gol.spun asezandu-ma pe locul meu.

-Încă te mai gândesti la el,nu?spune tata,lăsând deoparte ziarul pe care il citea.

Tata,un bărbat care nu se uita după alte femei înafara de mama.In ciuda vârstei,se tine bine,parul nergu fiind dat pe spate,ochi verzi avand ca de obicei strălucirea lor aparte.

Am dat usor din cap,oftand si indepartandu-mi bretonul din ochiul drept.

In ciuda părinților mei,eu aveam parul rosu aprins,lung pana la umeri,având un fel de breton mai lung in partea dreapta si mai scurt in cea stanga.

Ochi aveau o culoare movalie inchis,care era umbrit de par.

-Fiule,ar trebui sa încerci sa iti faci si alți prieteni.Nu vei putea sa stai mereu cu speranta ca se va intoarce.spune tata serios.

-Nu am nevoie de alți prieteni.Am nevoie de el si atât.Nu explicați,nu scuze,nu regrete.Doar pe el.Sa fim ca inainte.

-Eu zic mereu,speranta moare ultima.spune mama punandu-mi o farfurie cu mâncare in fata.

Am inceput sa mănânc in liniste,mai scapand cate un oftat.

-Mersi.A fost bun.spun si ma ridic,vrand sa plec dar tata ma opreste.

-Vrei sa te duc cu masina pana la scoala?spune cu cheile in mana.

Am zâmbit in coltul guri si i-am zis sa astepte,mergând sus pentru a ma schimba in uniforma.

Camasa alba,pe deasupra un hanorac negru,blugi negri cu lanturi,tenesi si bratarile cu tepi.

Mi-am dat cu mana prin par,punandu-mi restul de pircinguri in ureche si pe cel din buza.

Am coborât jos,tata si mama astepandu-ma la usa.

-Chiar nu poți sa iti dai fierul ala jos?spune tata oftand.

Am surâs usor,uitandu-ma la el amuzat.

-Tu m-ai lăsat sa mi le fac.spun inocent si plecam.

Drumul a fost linistit,uitandu-ma pe geam in dreapta lui tata.

Acesta opri masina si imi ură succes,eu luand-o usor spre scoala.

Ca de obicei,toti se uitau la mine usor speriați si susoteau.

Eram considerat bad boy-ul scoli,putand pune o matahala de a 12-a la pământ cu un simplu pumn.

Am intrat plictisit in clasa,punandu-ma in banca obosit.

-Buna ziua clasa.spune profu de mate când intra.

Restul l-au salutat,ridicandu-se in picioare,doar eu nu.

-Aceleasi maniere Max.Si ca deobicei,nu respecti regulile si vi cu lanturi după tine,cu pircingurile,cu bratarile.Sper ca ai venit si cu chef de scris deoarece vei rezolva problema 20 de la pagina 57.spune dur.

M-am ridicat si am citit odată problema lunga de o pagina.
Am inceput sa scriu ecuatile,terminand problema in 10 minute.

-Perfect.spune profesorul uimit.

Am zâmbit strengareste in coltul guri,punandu-ma la loc.

Când Yuki era încă aici,eu si cu el prezentam scoala la olimpiadele de mate,stiinte etc.Cum profesorul e nou si a venit după ce a plecat Yuki,încă nu a aflat de trecutul meu.

Am oftat,scriind ce zbiera el de la catedra.

Yuki,unde ai plecat?De ce m-ai părăsit,erai singurul care ma înțelegea......

Crazy After Your LoveWhere stories live. Discover now