Cap. 3

1.2K 120 2
                                    

O noua zi im acest Iad numit scoala.Toți sunt colorati,îmbrăcați care mai de care elegant sau sport,doar eu sunt cel care e îmbrăcat in negru si gri.

Am oftat si am luat-o la stânga spre iesirea din spate a scoli.

Am iesit si am luat-o pe micuța poteca de pământ pana am ajuns la capacul cires din curtea din spate.

Ca deobicei,Yuki il găsise si devenise locul nostru secret.Nimeni nu iesea prin spate,deci era tot al nostru.

Mi-an lasat ghiozdanul sa faca contact cu pamantul,la fel ca si mine.

Mi-am inchis ochi si am oftat.Yuki.....oriunde merg,orice fac sau vad imi aduce aminte de el.

De ochisori aia micuți care aveau o nuanta de albastru inchis in care te pierdeai,la pielea lui alba  ca laptele,la zâmbetul lui gingas,la cum se inrosea când ii făceam complimente in joaca.....La Yuki.

De ce plecase?Il suparasem?Il ranisem?Ii făcusem ceva?Nu puteam sa inteleg de ce nu mi-a dat măcar un amărât de mesaj!

Profesorii nu stiau de plecarea lui,vecini la fel,nu mai rămânea nimeni pe care sa il întrebi unde a putut dispărea acel ghemotoc mic si plin de viata.

Am simtit cum sunt privit insistent asa ca mi-am deschis ochi si m-am uitat in fata unde nu era nimeni.

Cu cat ma gândesc mai mult la el,cu atât înnebunesc mai mult.

Am oftat si m-am ridicat,scuturandu-ma.

Oare s-a schimbat de când a plecat?

Mi-am scos un pix din penar si am inceput sa scrijelesc semnul pe care eu si Yuki il facuseram pe copac.

Yuki                       +                   Max
                              
                               =

   Cei mai buni si nebuni prieteni

Il făcusem cu mult timp in urma si nici pana acum scoarța copacului nu a crescut peste el.

Am aruncat pixul la cosul de gunoi si am plecat spre clasa,orele trecând foarte greu.

...

...

...

Imi strângem încet cărțile,ramand ultimul si singurul in clasa.

Am iesit si am luat-o cu pas mici spre iesirea scoli,simtind cum ochi îmi sunt tot mai grei.

Nu am mai dormit de mult timp....

Fara sa imi dau seama intru in cineva dar de data asta nu cad.

-Piticanie,vezi pe und-......Yuki?

Nu imi vine a crede ochilor.....el chiar era Yuki!

Micuțul si-a ridicat privirea,lăsând la iveală perechea de ochi după care eram nebun.

-M-Max.

Vocea lui era asa de calda.....

-M-Max,imi pare rău ca n-nu ti-am zis ca p-plec.S-Si eu am fost uimit c-când am aflat,d-dar am reusit sa ii conving pe ai m-mei sa ne mutăm inapoi.

Yuki......

-I-Imi pare rău ca n-nu ti-am zis.I-Inteleg daca esti supăra p-pe mine.

Oh Yuki......

-Sa fiu supărat pe tine?!Nu cred ca am mai fost asa fericit in toata viața mea!

Micuțul se uita cu ochi lui mari la mine,ridicandu-se in picioare.

-N-Nu esti?

-Nu as putea fi suparat pe tine!

Nici nu mi-am dat seama cand ghiozdanul zburase pe podea.

L-am prins strâns in brate,ridicandu-l de pe jos si facandu-l sa isi pună picioarele in jurul meu.

-Nu ai idee cat de mult mi-ai lipisit Yuki.

-S-Si mie mi-ai lipisit Max.

Il stransesem asa de tare in brate ca imi era frica sa nu il fi lăsat fara aer.

-Ca ma bucur ca ai venit inapoi....

Am mers pana la pervazul de la fereastra de langa noi,unde l-am pus jos si i-am prins bărbia intre degete.

-....Pentru ca acum pot face asta.

Mi-am unit buzele cu ale lui,tragandu-l cat mai aproape pana a fost lipit de mine.

Nu ma intereseaza daca nu ii place de mine,am sa il fac sa ma iubească cu orice pret!

Nu credeam ca il iubesc,dar in mometul când am vazut ca nu se schimbase de tot si ca ramasese acelasi ghemotoc mic si firav.....atunci mi-am dat seama ca il iubesc.

-Yuki,de când ai plecat nu mi-am putut lua gândul de la tine.Te iubesc,sunt nebun după tine.Vreau sa fi doar al meu!

Fata lui era mai rosie ca părul meu.Era si evident,fusese primul lui sărut.Stiam si tocmai deasta am avut grija sa fie unul dulce.

Micuțul a deschis gura,nestiind ce sa spuna.

-M-Max......e-eu......

Crazy After Your LoveWhere stories live. Discover now