Valet de Pică ~yaoi~

Capitolul 5. 🃏Rose🃏

Doar ce am realizat că aproape a trecut luna și eu încă nu am terminat de scris capitolul ăsta pentru că e prea lung și nu am timp, așa că am decis să îl împart în două și să postez această jumătate. Până voi avea timp să scriu capitolul propriuzis, spor la citit. ^^

Black Joker's p.o.v.

- Unde naiba s-o fi dus Joker? A trecut ceva timp de când a plecat hai-hui prin pădure, dacă o fi pățit ceva? Dacă l-o fi mâncat vreun animal sălbatic??! Neah, în Regatul de Treflă cel mai sălbatic animal e lângă râu și și-o trage cu Jack.

Îmi spun eu cu voce tare și trag cu ochiul la cei doi.

- Sigur nu pleacă ei nicăieri prea curând. Mai bine merg să îl caut pe Joker.

Mă ridic cu greu și mă scutur de praf și de orice gândaci s-or fi urcat pe mine, apoi merg în direcția în care a luat-o Joker încercând să fiu cât de silențios cu putință. Nu știu cât am mers, dar am mers destul de mult, nici nu îi mai vedeam pe cei doi amorezi, sper doar că încă mai sunt unde i-am lăsat.

Scanez toată zona cu privirea în încercarea de a-l găsi pe Joker, dar degeaba. Nu e nici urmă de el. Continui să mă uit după el, și, dintr-odată, aud un suspin aproape inauzibil.

- Joker?

Îl strig eu, dar nu primesc niciun răspuns.

- Joker, unde ești?

Încerc din nou, dar încercarea mea e sorită eșecului. Tot nu răspunde.

- Rose!

Strig eu numele Jokerului Roșu. Acum dacă stau bine să mă gândesc, a trecut ceva timp de când i-am spus pe nume... cumva, mă simt puțin jenat.

- Ți-am zis să nu-mi mai spui așa!

Se aude vocea lui din spatele unor tufișuri. Știam eu că asta va merge.

- De ce? E numele tău.

- Și ce?! Nu-mi mai spune așa!

Trec cu grijă de tufișurile care stăteau între mine și Joker, apoi mă așez pe iarbă lângă el. Acesta stătea ghemuit cu genunchii la piept și dacă nu mă înșeală vederea și auzul, plângea.

- De ce plângi?

- Nu plâng. Vezi-ți de treaba ta!

- Tu ești treaba mea. Deci de ce plângi?

- Îți pasă?!

- Bineînțeles că da. Am fost parteneri în crime, dacă pățeai tu ceva mă afecta și pe mine. Mă interesează ce ți se întâmplă.

Spun eu încercând să sun cât de sincer și serios posibil. Am petrecut mult timp împreună în trecut, normal că îmi pasă de el! Joker își mută privirea spre mine, apoi privește gânditor spre râul ce se scurgea nu departe de unde ne aflam noi. În mod normal aș fi recunoscător și aș mulțumi Sfântului Caro că Joker tace, dar deja începe să mă îngrijoreze!

- Nu te cred. Nu te interesează ce mi se întâmplă, nu îți pasă de mine. Îți pasă doar de Jack și aventurile lui.

- Bă, deci deja începi să mă enervezi, nu alta!

Strig eu scos din sărite la maximum, ridicându-mă în picioare. Joker mă privește surprins, dar totodată nepăsător. Doar uitându-mă la privirea de pe fața lui simt că mă enervez și mai tare, iar eu sunt foarte calm de felul meu.

- M-ai scos din sărite de multe ori, dar asta e picătura care a umplut paharul! Eram atât de apropiați înainte, iar acum... îmi răstălmăcești vorbele și pui cuvinte în gura mea și pentru ce?! O femeie care ți-a sucit mințile! Ce curvă!