Cri cri singurăte gri
Nu credam că o să vii
În al negrului întuneric zace
O vietate plină de anxietate...
În bucati de inimi frânte
Așeptând frumosul cântec
Al unui prieten drag care o va alina
Dar păcat că el nu vine și într-o depresie adancă ea cade
Zbătându-se cu disperare
Să scape de viata cea chinuitoare
Pictată în tonuri de culori gri
Plină de suferințe
Și poezi care nu o ajută la nimic...
Retard_Kid uite! Am scris corect. Fericită?
