Mintea ei...
Un vortex negur al intunericului infinit,
Un castel bantuit
Plin de ganduri si de griji
Dar in al intunericului singuratate
Si grijile neimportante
Ea gaseste inspiratie
Scriind mesaje din colo in coace
Cautand a lumii alinare
Un proces sumbru si nefinisat
In sine alinat
Si cand negurul va disparea
O frumoasa faptura va aparea
Pana atunci va fi greu sa ajungi
La lumina din fata ochilor ei
