Trezeste-te, Samantha!

PADUREA ADEVARULUI

Ma aflam in Dolmet, pe o pajiste destul de indepartata de casa. In dreapta mea, la cativa zeci de metri de mine se aflau niste scari lungi ce duceau acasa, iar in partea opusa era un deal inalt. Nu am trecut niciodata de el, deci nu stiam ce era in spatele lui. Eram bucuroasa ca am ajuns din nou in Dolmet si totul arata bine. Nu parea sa fie distrus de Cringen, era exact asa cum il stiam. Am pornit spre scari entuziasmata sa il vad pe tata, dar cand am ajuns acolo nu am vazut nimic. In mod normal casa noastra se observa de pe scari, insa acum nu era nimic acolo, ci doar o continuitate a pajistii. M-am gandit ca poate am gresit drumul asa ca am facut cale intoarsa. Singurul mod prin care puteam sa plec de aici era sa trec dealul. Speram ca in spatele lui sa se afle orasul, dar nu a fost asa. Ajunsa in varf, am zarit acelasi peisaj de pe scari. Mi-am facut griji ca nu aveam cum sa ajung acasa. M-am intors de unde am venit si am inceput sa ma uit in in jur incercand sa gasesc o alta cale de iesire. Dintr-o data a aparut in spatele meu o doamna in varsta ce parea a fi oarba. Purta niste ochelari mari si negri, iar in mana avea un baston.

-Te-ai ratacit, copila? a intrebat ea

-Da, nu stiti cumva pe unde sa o iau sa ies de aici?

-De ce nu te duci pe scari? E singura cale de plecare. spuse ea.

Eu incercasem deja sa o iau pe acolo, dar nu am ajuns nicaieri. M-am uitat in jur sa vad daca mai erau si alte scari prin preajma, insa nu am vazut nimic.

-Dar nu... am inceput eu, dar cand m-am intors spre ea nu mai era acolo.

Atunci am inceput sa fug spre scari, dar cu cat ma mai apropiam mai mult cu atat acesta se indeparta mai tare. M-am oprit si am inceput sa tip de nervi.

M-am trezit brusc si mi-am dat seama ca eram in miscare. Holden mergea cu mine in brate ghidat de Jeff. Ma miram ca a avut incredere in el sa tina harta, stiam cu totii cat era de bezmetic. I-am suflat in fata lui Holden sperand ca o sa observe ca m-am trezit si ca o sa ma lase jos. Acesta s-a uitat la mine si a facut ochii mari cand a vazut ca sunt bine.

-Te-ai trezit in sfarsit. spuse el bucuros

-In sfarsit? Cat am dormit? am intrebat eu

-Cateva ore. Incepusem sa ne facem griji. Sigur esti bine?

-Da. Am avut un vis ciudat.

Le-am povestit visul si Jeff m-a asigurat ca o sa ducem totul la bun sfarsit. Nu intelegeam de ce mi-a spus-o, dar apoi mi-a explicat semnificatia visului. Faptul ca nu reuseam sa ies in niciun mod de pe pajistea aia insemna ca oricat as fi incercat sa fac totul bine nu ajungeam nicaieri. Eram cu adevarat ingrijorata ca nu voi reusi sa salvez lumea, iar mintea mea si-a dorit sa ilustreze acesta frica. Am hotarat sa o ignor si sa ascult incurajarile baietilor. M-am uitat in jur si abia atunci mi-am dat seama ca suntem inconjurati de copaci si iarba. Cerul incepuse sa se lumineze, iar razele soarelui se strecurau printre crengile copacilor. Era clar ca am dormit toata noaptea.

-De ce suntem in padure? Parca am stabilit sa nu o luam pe aici. i-am certat eu.

-Harta este la Jeff. El a spus sa venim pe aici. zise Holden.

-Am studiat mai bine chestia asta, Sam. Daca o luam tot inainte pe strada am fi ocolit cu totul Valea Mortii. Singura cale este sa mergem prin padure. Stai linisita, nu o sa patim nimic. a spus Jeff.

-Foarte bine, dar daca dam peste animale salbatice, le las sa te manance pe tine primul.

-Nu va mai certati. Haideti sa mergem, mi-au amortit picioarele. s-a plans Holden.

Am continuat sa mergem si parea ca padurea nu se mai termina. La un moment dat ni se facuse sete, dar din pacate nu aveam nimic de baut la noi. Soarele ardea tot mai tare de parca ar fi vrut sa se razbune pe noi ca traim. Dupa inca o ora de mers am vazut in departare un izvor cu apa si a trebuit sa ma uit de doua ori sa cred ca e adevarat. Nu mi-a fost in viata mea asa sete, chiar si dupa ore bune de mers. Acasa reuseam sa stau zile intregi fara sa beau apa. Am fugit cu totii spre izvor si ne-am potolit setea ignorand faptul ca apa avea un gust ciudat. L-am privit pe Holden si am observat ca ochii i se facusera verzi. La fel si a lui Jeff.

-Baieti, de ce aveti ochii verzi? i-am intrebat eu.

-Si tu ii ai. spuse Holden

-Oh, nu. Suntem in Padurea Adevarului. a spus Jeff imediat ce si-a dat seama ca nu mai aratam la fel.

-Da, vezi sa nu. Nu exista asa ceva. spuse Holden

-Tine-ti gura, ciudatule. Stiu ce vorbesc. țipă Jeff la el.

-Hei, potoliti-va. am spus eu incercand sa-i fac sa nu se mai certe. Ce este Padurea Adevarului?

-Padurea asta nu este normala. Ganditi-va, de ce ni s-a facut sete atat de repede si nu am putut scapa de senzatia asta? Cum de am gasit izvorul asta asa pur si simplu cand aveam atata nevoie de apa? Nu este o coincidenta. Apa este fermecata. Padurea ne face sa ne fie sete pentru a bea din apa izvorului. Practic ne forteaza. Daca cineva gusta de aici, va incepe sa spuna numai adevarul.

-Asta explica cum de ai avut curajul sa țipi la mine avand in vedere ca sunt mai mare si stiu sa folosesc o arma. îi spuse Holden lui Jeff.

-Poate ca sunt eu mai mic, dar macar sunt de incredere.

-Ce vrei sa spui cu asta? intreba Holden nervos.

-Ajunge, baieti. Linistiti-va amandoi. Nu vreau sa mai aud niciun cuvant de la voi pana nu trece efectul asta. Nu are rost sa va certati degeaba. M-am facut inteleasa? am țipat la ei despartindu-i iar. Haideti sa plecam acum.

Ne-am indepartat de izvor, iar eu am stat intre ei ca nu cumva sa se ia la bataie. Eram dezamagita de faptul ca baietii nu se suportau asa bine cum speram. Nu m-as fi asteptat sa izbucneasca asa tare, mai ales Jeff. Nu intelegeam ce avea impotriva lui Holden. Prima data a fost faza din avion cand mi-a spus sa fiu atenta la el, iar acum asta. Imi venea sa il bat in momentul ala, nu avea dreptul sa se lege asa de el. M-am hotarat sa ignor ceea ce tocmai s-a intamplat si sa trec peste asta. Nu era un moment bun sa ma gandesc la probleme minore. Am simtit o usurare cand mi-am dat seama ca Jeff ar fi putut incepe sa cante la chitara, dar totusi nu a facut-o. Daca el provoca furtuna atunci cand era fericit, nu voiam sa imi imaginez ce s-ar fi intamplat cand era nervos.