Trezeste-te, Samantha!

DESPARTIREA

Am luat mancarea din mana lui si am inaintat spre Biblioteca. In niciun caz nu aveam de gand sa ma opresc din drum pentru a manca, puteam sa fac asta si in timp ce mergeam. Jeff si Shawn au venit dupa mine, iar Holden a ramas in urma privindu-ma ca pe o nebuna, de parca problema nu era la el. In final, vazand ca ne indepartam tot mai mult, a inceput sa alerge spre noi si ne-a ajuns din urma.

-Chiar aveati de gand sa ma lasati acolo. a spus el

-Stiam ca vei veni dupa noi. Nu era nevoie sa te asteptam. am spus incercand sa ma concentrez la drum.

-Da, sigur. Mai avem mult de mers?

-Nu-mi spune ca ai obosit iar. Ai mers zece metri de la ultima pauza.

-Nu am obosit, eram doar curios. Am vrut sa stiu cat mai avem.

-Putin.

-Tu ai o problema cu mine? a intrebat el si asta m-a facut sa ma opresc din mers.

-Ce problema as putea avea?

-Tu sa-mi spui.Tu esti cea care ma ignora si imi raspunde sec.

-O fac pentru ca o meriti. Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar degeaba te-ai indepartat de parintii tai daca obiceiurile lor au ramas lipite de tine.

-Faci din țânțar armasar doar pentru niste mancare furata. Preferai sa murim de foame?

-Aveam bani cu care o puteam cumpara.Chiar nu era nevoie sa furi.

-Asta e problema ta acum, ca am furat? a spus in timp ce isi incrucisa mainile la piept.

-Am multe probleme acum, iar faptul ca tu esti pe cale sa ajungi ca parintii tai, face parte din ele.

-Nu îi aduce pe ei in discutie, Sam. Stii foarte bine ca nu fac ce fac ei.

-Nu inca, dar nu mai e mult pana atunci.

-Hei, nu vreti sa va calmati? Nu cred ca e bine sa va certati acum. spuse Jeff.

-Gura, Jeff. Stii ceva, Sam? Daca tot seman atat de mult cu parintii mei, poate nu ar fi trebuit sa plec de langa ei.

-Poate ca nu. am spus eu incet, cateva lacrimi aparandu-mi in ochi stiind unde duce discutia asta. Noi ne descurcam si singuri.

-Da, va descurcati...a spus lasand capul in jos.

-Pa, Holden. am spus si m-am intors cu spatele la el, indepartandu-ma cativa pasi.

-Pa.

-Holden, chiar ai de gand sa pleci? l-a intrebat Shawn.

-Mi-a parut bine sa va cunosc baieti. Sa ai grija de Sam si de Jeff, micutule. a spus mangaindu-l pe Shawn pe cap.

-Holden...

-Mai e putin pana sa ajungeti la Biblioteca Ingerilor si totul se va termina. Nu aveti nevoie de mine. Aveti grija de voi. a spus el.

-Haideti, baieti, pierdem prea mult timp. am spus incercand sa par calma si sa nu izbucnesc in plans.

Am inceput sa merg in fata, sperand ca nu va fi nevoie sa insist ca baietii sa vina dupa mine. Am lasat lacrimile sa imi inunde fata, stiind ca intunericul noptii le va ascunde. Nu voiam ca Shawn si Jeff sa ma vada asa, dar faptul ca am renuntat la Holden m-a distrus complet. Asta e ceea ce trebuia sa fac de mult, era mai bine pentru el sa stea departe de mine si pericolele ce veneau la pachet. Incepusem sa ma indragostesc nebuneste de el, si nu puteam lasa asta sa se intample. Nu ma asteptam, insa, ca aceasta despartire sa fie atat de dureroasa. Partea buna este ca mai devreme sau mai tarziu el va gasi pe cineva care il va face sa uite de mine, continuandu-si viata. Eu, pe de alta parte, il voi avea mereu in inima, pastrandu-l acolo ca pe dragostea pe care am reusit sa o salvez de mine. De data asta. Nici Luna, nici stelele si nici universul nu ma puteau face sa ma simt mai bine. As fi vrut ca nimic din toate astea sa nu se fi intamplat. As fi vrut sa fiu acasa acum, sa ma cert cu tata ca nu ma lasa sa ies nicaieri. Avea dreptate cand spunea ca cei de afara imi fac rau, dar nu mi-a spus niciodata ca si eu pot fi cea care face rau. Am incercat sa ma adun si mi-am ridicat capul din pamant, concentrandu-ma la drum. Aveam o lume de salvat si trebuia sa ma focusez pe asta.

-De ce ai facut asta? a intrebat Jeff.

-La ce te referi?

-Stii deja. De ce l-ai lasat sa plece?

-A fost alegerea lui. E mai bine asa, oricum.

-Nu e asa, Sam. In niciun caz nu a fost alegerea lui, a fost din cauza ca v-ati certat ca doi prosti. Nu ai fost cam dura cu el? A vrut doar sa se asigure ca nu murim naiba de foame pe drum.

-Stiu ca am gresit, dar faptul e consumat. Nu mai avem ce face acum.

-Putem sa ne intoarcem dupa el, ii spui ca ai vorbit fara sa gandesti si gata, totul revine la normal.

-E prea tarziu acum. Lasa-l sa se intoarca la viata lui.

-Te referi la traficul de droguri pe care il practica parintii lui? La asta vrei sa se intoarca?

-El nu va face asta, se va feri droguri, a spus chiar el ca nu ii place asta.

-Bine, nu mai spun nimic. E clar ca nu se poate discuta cu tine acum.

-Uite,Jeff, stiu ca e prietenul tau si il vrei aproape, dar nu crezi ca e mai bine pentru el sa stea departe de pericol? Poate nu se intoarce la parintii lui. Poate isi va face o viata in Los Angeles, asa cum ar fi facut daca nu m-ar fi cunoscut pe mine. Chiar daca e greu, trebuie sa îi dam sansa asta.

-Ai dreptate...

-Sa mergem, mai avem cativa kilometri pana la Valea Mortii.

-De unde stii unde se afla Valea Mortii?

-Imi arata universul. Uite-te pe cer si fii atent la acele stele ce formeaza o sageata deformata. Capatul acesteia ne indica directia in care sa mergem. Daca te uiti locul in care arata, vei vedea putin mai departe de ea o stea care abia straluceste. Aceasta este o stea moarta care, in cazul nostru, semnifica Valea Mortii. Cand am plecat, acea stea era mai departe de constelatie, iar acum, o vedem doar la cativa centimentri, ceea ce pentru noi inseamna cativa kilometri.

-Woaaa, cum ti-ai dat seama de asta? a intrebat uimit.

-Sunt specialist in astronomie, am studiat toata viata universul. Vezi tu, constelatia asta nu exista. De aceea am dedus ca a aparut pe cer, ca o continuare a hartii primite de la Ifet. A trebuit doar sa o inteleg cat mai bine.

-Stati putin, ceva nu e bine. spuse Jeff.

-Ce?

Buna zburatorilor. Sper ca va place cartea mea pana acum si o sa va placa si in continuare. Nu va faceti griji pentru Holden si Sam, stiti cum se spune: "Distanta ii apropie pe oameni". O seara buna!😘❤