Sally's Life (!! necorectată !!)

Profesorul lui Sally

[eu]-Vă mulțumesc din suflet!

[p]-Întotdeauna mi-am dorit să văd New York-ul.

Nu știu dacă v-am comunicat, dar profesorul meu de română nu are copii. Este profesor de 10 ani și, dintre toți profesorii, el se poartă cel mai frumos cu noi, copii.

[eu]-Vă iubesc mai mult decât pe propriul tată!

[p]-Nici măcar nu l-ai cunoscut!

[eu]-Nici nu e nevoie! Dumneavoastră ați fost așa de bun cu mine! Nici nu se poate mai bun ca dumneavoastră! spun eu cu lacrimi în ochi.

[p]-Să vedem.

[eu]-Credeți-mă!

[p]-Mai vedem.

[eu]-De ce nu mă credeți? *încep să plâng și mai tare*

[p]-Pentru că toți zic asta până dau de ceva mai bun.

Asta m-a lăsat fără cuvinte. Adică...

[eu]-Dar tatăl meu e un ucigaș! Cât de bun poate fi sufletul lui?

[p]-Sally!

[eu ] -Ce?

[ p ] - Nu mă provoca!

[eu]-Adică?

[dna Lawrence ] - Haide, Sally! E târziu! Vino să mănânci și apoi să te conduc în noua ta cameră!

[eu] - Stai puțin. Profesore, cum adică să vă provoc?

[p] -*în șoaptă* Tatăl tău nu este în America, doar mama ta. Tatăl tău este aici, în Scoția, și ...

OK, NU ÎMI DOREAM SĂ IASĂ AȘA! DAR TOT E BINE! Săptămâna asta sunt mai liberă în weekend și deci voi scrie mai mult. Pupici :*