The Cristal Werewolf

Capitolul 34

Imi pocnesc degetele. Inspir si expir adanc. Corpul meu incepe sa lumineze slab. M-am facut invizibila , vreau sa-l iau prin surprindere pe Alex. Stiu ca Noah ma va vedea din cauza conectiunii noastre , asa e la toate sufletele pereche. Improvizez eu ceva !

Pe pumnul meu incep sa apara mici fulgere rosii. Okay , sa incepem. Alerg repede dupa mirosul lor. O iau la stanga , iar in capatul holului se aud mai multe rasete malefice. Sa vezi ce ii fac !

- Chiar mi-ar placea sa te vad cum incerci sa scapi ! zice Alex printre multele rasete.

Furia mi-a acaparat corpul. Imi pun toata forta in pumn si lovesc peretele de langa mine. Toata incaperea incepe sa se cutremure. Bucati din tavan incep sa cada pe jos. Ma feresc de ele cu usurinta. Dar...oh nu ! Noah cel mai precis ca e legat , nu se poate feri ! Fug repede in directia lui. Vad o bucata destul de mare cum se desprinde incet. Noah vede asta. Isi lasa capul in jos si asteapta impactul. Inainte sa il loveasca , formez un scut deasupra lui. Alex e total confuz , nici nu stie ce il asteapta.

Noah isi ridica privirea spre mine. Ii fac semn sa taca , iar el incuviinteaza fara sa il observe Alex. Imi fac ochii rosu si metalic. Lanturile cu care e legat Noah crapa , iar unul cate unul se rup. Intind mana iar din perete ies niste fasii albe care il prin pe Alex. Se prind in jurul mainilor , picioarelor si taliei lui Alex. El incepe sa se zbata si le rupe pe cele de la mana dreapta. Ma enervez si i le prind la loc , insa de data aceasta toate fasiile au spini pe ele. Incepe sa tipe , sangele scurganduse pe jos. Ma fac vizibila si cu un soc electric scot din balamale usa facuta din mai multe tevi din fier.

- Stiam ca vei veni , dar nici chiar asa repede ! spune Alex cu greu.

Pumnul meu e cuprins in flacari. Il pocnesc pe Alex de cateva ori pe fata.

- Asta-i fata mea ! zice Noah mandru.

Simt un miros puternic de flacari , dar nu de la mine este. Fug repede pe hol si vad mai multe flacari raspandindu-se de la locul in care am lovit eu peretele. Eu sunt imuna la foc , dar Noah ? Intru inapoi in celula si il vad deja tusind de la fum. Ii apuc strans mana , iar in jurul trupului lui se formeaza un scut contra focului , fumului etc etc. Il trag de mana si incep sa fug pe hol alaturi de el.

- Veti plati pentru asta , nesuferitilor !!! tipa Alex la noi.

Nu ii dau importanta si continui sa fug. Din cauza fumului , drumul nu se vede bine. Incep sa tusesc , insa nu ii dau drumul mainii lui Noah. Sunt imuna la foc , dar nu si la fum. Sa mai fac inca un scut pentru mine ar fi cam mult. Ambele ar fi prea slabe pentru a rezista focului , mai ales ca e magic. Acum mai mult Noah ma trage pe mine. Picioarele ma lasa , si ma prabusesc. Nu ! Trebuie sa rezist , insa aproape nu mai pot respira ! Prin tot haosul pot sa ii vad fata disperata a lui Noah. Ma ia pe sus in stil de mireasa. Ii pun mana pe piept si formez iar scutul. Nu simt nici o durere de la el , inseamna ca inca e bine. Vad scarile si ii fac semn cu cealalta mana lui Noah sa le urce. Se supune si incepe sa le urce cu grija , dar si repede. Ajungem in scurt timp la gaura in care am intrat eu , dar e prea mica pentru amandoi. Cu un soc electric mai rup o bucata din scoarta vrajita. El iese repede de acolo si fuge spre padure , chiar inainte ca acel copac sa explodeze in flacari si sa se faca scrum. Noah ma aseaza atent pe iarba. Trag aer puternic in piept.

- Nu stiu ce ma faceam daca nu apareai tu ! Chiar iti multumesc ! zice el si ma priveste.

Observ ca pe obrazul stang are o arsura mica. Ii intorc capul ca sa o pot vedea mai bine. Se poate rezolva !

- Asta va durea , dar doar la inceput ! Imi pare rau , dar e pentru binele tau ! zic putin trista.

El era confuz. Imi pun intreaga mea palma peste rana. El scanceste de durere , dar ramane pe loc. Mai rezista , doar un pic ! Simt o placere venita de la el. Imi ridic palma de pe obrazul lui , care nu mai are nici o rana. Noah se incrunta si isi pune doua degete peste locul unde trebuia sa fie rana.

- Ce mi-ai facut ? ma intreaba zambind.

Mi-a fost dor de zambetul lui. Chiar daca ne cunoastem doar de cateva zile , pot sa spun sincer ca m-am intragostit de el. Fara sa imi dau seama , cateva lacrimi mi se scurg pe fata. Lacrimi de bucurie. Baiatul asta mi-a intrat in suflet doar cu o privire.

- Ce-i cu ochisorii astia frumosi si inlacrimati ? ma intreaba dulce stergandu-mi o lacrima.

Nu ii raspund. Il trag si imi lipesc buzele de ale lui. Parea socat si fericit. Ma trage mai aproape si imi raspunde sarutului.

- Si mie mi-a fost dor de tine. zice el cand ne despartim din sarut.

El se ridica si imi intinde mana sa ma ajute. Vazand ca nu reactionez deloc , ma ia pe sus. Tip scurt , dar el sta si rade. Ma imbratiseaza si ma invarte de cateva ori.