Apelul cu nr. privat

Capitolul V. Al cincilea apel

Ora 18:37. A trecut o săptămână. O săptămână de când am început să devin paranoic. Înnebunesc, ea mă înnebunește. Mă simt urmărit. Mă simt...

Am tresărit auzindu-mi telefonul sună, iar eu mă uit la ecran de două ori, înainte să răspund.

-Alo?

Necunoscut: Ți-a fost dor, Marc?

-Retardato!

Necunoscut: Oh, deci nu ți-ai revenit.

-Era iubita mea, tâmpito! O săptămână nu te face să uiți nimic! Doare și va durea cel puțin un an. Simt vină. Și asta doar din cauza ta.

Necunoscut: Oh, te rog, termină cu pălăvrăgeala și minciunile. Nici nu o iubeai!

-Ba da!

Necunoscut: De fapt chiar nu.

-Ba da. De unde știi tu asta?

Necunoscut: Mă dau bătută, oricum nu vei recunoaște, dar amândoi știm adevărul.

-Deci...

Necunoscut: Ce?

-De ce ai făcut-o?

Necunoscut: Nu îmi placea părul ei.

-Vorbesc serios.

Necunoscut: Și eu la fel.

-Zi odată!

Necunoscut: Ce?

-DE CE AI OMORÂT-O?!

Necunoscut: Pentru că am putut!

-Du-te dracu.

Necunoscut: Încă nu pot veni la tine, scuze. Promit ca voi încerca pe viitor să aduc dracul la tine în iad.

-Gata, jur că nu te sufăr. Nu are nicio logica ce spui. Zici că ești drogată constant. Pur si simplu nu te mai sufăr.

Necunoscut: Oh, împărțim aceleași sentimente, ce drăguț.

-Criminalo!

Necunoscut: Fustangiule!

-Idioato!

Necunoscut: Tâmpitule!

-Retardato!

Necunoscut: Handicapatule!

-Ești așa dificilă!

Necunoscut: Da, da..

-Dacă tot nu mă suferi, de ce mă suni?

Necunoscut: De distracție.

-Să ucizi e distracție?

Necunoscut: Ar trebui să încerci.

-Pa.

Necunoscut: Dacă așa vrei.

-Eu vreau să știu de ce mă suni?

Necunoscut: Vei afla.

-Când?

Necunoscut: Data viitoare. Poate.

-Poate? Nu va mai exista o dată viitoare! Nici în ruptul capului nu mai vreau să vorbesc cu o psihopată ciudată și necunoscută la telefon.

Necunoscut: Dacă nu îmi vei răspunde, iar o vei pați. Îmi știi puterile!

-Dar...

~Apel încheiat~

-...voiam să știu...

Cât va mai dura asta?!