Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 31

 

      Ryan

   La 7 eram în fața casei ei . Am vrut să bat la ușă dar chiar când am urcat pe verandă, ea a deschis ușa. Când mi-am ridicat privirea, preț de o clipă am uitat să respir . Hope era îmbrăcată într-o rochie albă mulată pe corp dar care avea o formă puțin conică. Părul ei brunet era in contrast puternic cu albul imaculat .
-Deci, ai de gând să stai acolo și să te holbezi?
  Mă întreabă . Atunci îmi revin, însă cu greu imi schimb privirea .  Fac câțiva pași inainte și ajung lângă ea .
-Wow, arăți...
   Ea își întinde mâna și își pune degetul pe buzele mele reducându-ma la tăcere. Zâmbește:
-Lasa complimentele pentru altcineva. Eu nu am nevoie de ele .
   Mereu încăpățânată . Apoi trece pe lângă mine și merge spre mașină. Mă grăbesc ca să îi deschis ușa dar ea deja intră în mașină:
-Hei, voiam eu să o deschis pentru tine .
Ea se uită la mine și zâmbește:
-Ți se pare că mâinile mele nu sunt în regulă?
   M-am uitată la mâinile ei, păreau bine .
-Ba da...am zis eu confuz
-Vezi , sunt foarte capabilă să îmi deschid și să îmi închid ușa.
   Am vrut să mai spun ceva dar doar am închis gura și am scuturat din cap apoi am pornit mașina. Ea părea foarte mulțumită că reușea să îmi dea replica pentru orice iar eu eram surprins de toate astea . Nu că nu m-aș fi așteptat de la ea , doar că era pur și simplu atât de diferită. Adevarul e că Hope Shaw nu e ca nici o altă fată pe care am cunoscut-o. Mda , clar nu e.

    Am ajuns la un restaurant din centru . Am ales ceva destul de select deoarece am vrut ce e mai bun pentru cina asta . Dacă aș fi adus aici orice altă fată ar fi fost impresionată dar nu și Hope . Ea s-a dat jos din mașină și a intrat în restaurant la fel cum ar intra în oricare alt restaurant și atunci mi-am dat seama cât de superficială e lumea in care trăim . Totul se reduce la imagine, la aspect , la bani. O persoană e tratată diferit în funcție de câți bani are . De ce cei cu bani să aibe prioritate ? Sub conturile bancare încărcate toți suntem la fel . Doar oameni . Dar eu nu am înțeles asta până acum, dar ea da . Mi-am dat seama că ea știe toate astea și nu e de acord.

  Am fost și mai bulversat în momentul în care Hope i-a cerut chelnerului să îi aducă desertul înaintea felului principal .
- Ce?
   M-a intrebat pentru că mă uitam la ea și mă întrebam ce o fi prin capul ei drăguț. După ce legi trăiește fata asta ? Oare și-a creat propria ei lume în care are propriile ei reguli ?

   Cina a fost interesantă. Mâncarea a fost bună și jocul de replici dintre mine și ea nu a lipsit nici măcar o clipă.
     După ce am plecat de la restaurant am mers să ne plimbăm și cumva am ajuns la lac . Veneam aici pe vremea când eram copil. Mereu mi-a plăcut să privesc apa . Hope a ridicat o piatră și a aruncat-o încercând să o facă să sară dar nu a reușit. A mai luat o piatră și a încercat din nou . Când nu a reușit a oftat nervoasă. Eu am râs , am luat o piatră și m-am dus lângă ea .
-Dă-mi voie să îți arăt!
  Am aruncat piatra iar acesta a sărit de patru ori formând cerculețe pe apa lină.
-Ai avut noroc .
  A zis ea . Am ridicat o sprânceana.
-Noroc ? Tu nu ai reușit să arunci nici măcar una .
-Cum am spus , tu , ai avut noroc !
    Știam că în sfârșit am descoperit ceva la care nu se pricepea și am de gând să folosesc acest lucru pentru a o necăji puțin.
-Deci...zici că am avut noroc ?
-Ihm.
-Ok...pai atunci ce ai zice de un pariu ? Eu zic că pot să fac piatră să sară de șase ori .
-Dintr-o singură încercare!
-Crezi că nu sunt în stare ?
  Ea a clătinat din cap. Atunci mi-a venit o idee .
-Bun , atunci ce zici de o miză pentru cine câștigă?
-Ok. Dacă eu am dreptate și nu reușești o să mergem la cel mai apropiat magazin de costume și o să îți luăm o pijama dintraceea gen întreagă roz și o să te plimbi cu ea pe stradă o zi întreagă.
-E cea mai penibilă pedeapsă pe care am auzit-o.
  Ea a ridicat din umeri .
-Mda, dar o să mă distrez să te văd îmbrăcat așa .
   Am scuturat din cap .
-Ok, am acceptat eu . Însă dacă câștig ...o să dormi în noaptea asta la mine!

    Hope

-...O să dormi în noaptea asta la mine.
   Aproape că am crezut că nu am auzit bine . Asta era miza ? Asta voia el dacă câștigă? Nu credeam că o să arunce piatra aia așa de mult dar tot mi se părea ciudat .
-Deci , batem palma ?
  Mă uit la mână lui și apoi imi zic un la naiba cu toate , nu o să reușească așa că bat palma cu el :
-S-a făcut!
  El pare mulțumit de răspuns.  Se întoarce cu spatele la mine , alege o piatră și apoi o aruncă. Ne uităm amândoi după ea și numărăm. Unu , doi , trei , patru , cinci ...piatra părea că o să se oprească dar a mai sărit o dată și apoi a căzut în apă...șase .
-Oh, da !
  Ryan s-a întors spre mine și a zâmbit  triumfător. Nu ajungea faptul că nenorocitul era mai bun ca mine la ceva și a câștigat, atunci mi-am adus aminte care e miza .
-Firar să fie ! am exclamat eu iar el a rânjit