Capitolul 1

34 2 0
                                    

1,2,3...respira....1,2,3...expira...

<<-Simte,traieste.Ridica-te din propria-ti cenusa.Aduna-ti sufletul spart in bucati.Lipeste-le,iubeste-le,agata-te de ele.Esti in cadere libera!>>

 Ultimul lucru spus de sora mea inainte ca eu sa fug mancand pamantul de propriul meu trecut.

       Am pus mana pe schimbatorul de viteze trezindu-ma din reverie.Mi-am aruncat privirea catre bord,beculetul pentru benzina atragandu-mi atentia.PERFECT!Sase ore petrecute intr-o cutie de chibrituri numita masina,in mijlocul pustietatii,cu rezervorul aproape pe minus.Visul oricarei adolescente de 19 ani.Sincera sa fiu,ma mir cum de pana acum, cavoul  asta pe patru roti nu s-a dezintegrat pe drum.Norocul imi surade in momentul in care vad un indicator catre o benzinarie.Poate ca nu sunt asa ghinionista.Tot ce imi mai ramane de facut acum este sa ma rog ca urmatorii 4 km sa nu merg pana la benzinarie impingand hardughia asta.


     Am iesit din masina dezmortindu-mi oasele.Nu-i tocmai cea mai fantastica benzinarie dar,pentru un moment,ma multumesc doar cu atat.Am intrat in benzinarie rugand pe cineva sa faca plinul masinii.Ma plimbam printre rafturi apucand in mana cam tot ce era comestibil si felicitandu-ma in gand pentru momentul in care am ales sa imi pun alocatia pe un card.Mama mereu sustinea faptul ca trebuie sa fiu independenta.Sa am banii mei.Ei bine,in momentul asta sunt minunat de independenta in mijlocul pustietatii,intr-o benzinarie  impreuna cu o casierita cu tone de fixativ si matreata.Sa nu uitam de bosorogul care sta si se holbeaza la mine,mai precis la fundul meu,din coltul magazinului.

-Platesti cu cardul,draguta?vocea casieritei ma intrerupe din visare.Deschid portofelul si scot cardul preferand sa nu dau curs unei discutii.Femeii asteia ii statea mai bine cu gura inchisa.

-De obicei nu prea vine multa lume pe aici.Mai ales in zilele ploiase de toamna.

-Ma intreb oare de ce?! Nu e ca si cum locul asta arata ca un hotel de 5 stele.soptesc in barba.

-Nu esti prea vorbareata,draguta.

-Nu prea aveti chef de munca.fac semn spre jumatatea de lucruri care inca erau nescanate.

   Aceasta si-a inchis gura si a inceput sa scaneze restul de lucruri de pe banda.Deja o pot auzi pe mama mustrandu-ma,undeva intr-un colt al mintii, pentru nepolitetea de care am dat dovada.Dar mama nu e aici,asa ca putin imi pasa.Apuc plasa cu lucuri si pornesc cu repezeala spre iesire.In drum spre masina observ cu coada ochiului o umbra fumurie,difuza.Eu i-am numit ratacitorii.Suflete neodihnite cu infatisare de om.Ii vad de cand ma stiu.La inceput nu am stiut ce se petrece.Cativa ani de zile am fost convinsa ca sunt buna de dus intr-un sejur cu bilet doar dus la psihiatrie.Cu timpul insa,am invatat ca sunt doar suflete chinuite ce au fost candva oameni.Unii au ramas aici pe pamant neavand puterea sa treaca mai departe,sa-si gaseasca pacea.Altii sunt aici hoinarind pur si simplu pe pamant sau cauzand fel si fel de probleme.Ratacitorii de genul asta provoaca mai multe tragedii decat mi-as putea imagina.Un motiv in plus sa evit contactul cu ei.Sunt periculosi.Am aflat-o pe pielea mea.Partea cea mai proasta este faptul ca ei simt ca ii pot vedea.Simt frica,o miros,se hranesc cu ea.

-Cacat.il vad.se uita la mine.ma priveste,studiaza,analizeaza.Sangele imi ingheata in vene iar inima imi rateaza o bataie.Urechile imi vajaie.Un amalgam de tipete,suieraturi si soapte imi invaluie urechea.Asta e momentul in care stiu ca si-a dat seama ca il pot vedea.Picioarele mi se pun in miscare atat de repede iar sangele incepe sa circule cu repeziciune .Aud tipetele tot mai aproape.Se apropie.Vine dupa mine.Alerg spre masina,scot cheile,iar cu mainile caut frenetic pentru a le baga  in contact.Trebueie sa plec cat mai pot.Pornesc masina,ambalez motorul si plec de pe loc inainte ca ratacitorul sa ma secatuiasca de viata.Asta fac ei.Uneori se joaca cu frica ta sau uneori pur si simplu iti fac felul.Asta este motivul pentru care fug.Fug de trecut,fug de familie,fug de prieteni si de orice tine de nenorocitul ala de oras si de tot ce s-a intamplat acolo.


In cadere liberaWhere stories live. Discover now