Regrets || h.s.

Capitolul 1

 Mereu e la fel. Prima zi de scoala nu se schimba niciodata. Este acea atentie enervanta din partea tuturor. O atentie negativa, bineinteles, nu exista oameni de treaba pe lumea asta, sa vina si sa-ti zica "Oh, buna, tu esti colegul cel nou! Bine ai venit! Ne bucuram sa te cunoastem!".

Povesti.

Nu sunt suparat ca m-am mutat la alta scoala, mi se intampla foarte des. Sunt obisnuit. Dar, este ceva cu care nu te poti obisnui. Comportamentul oamenilor.

Peste tot, toata lumea te priveste, in felul rau, te barfeste, astea sunt toate la fel. Dar in fiecare scoala sunt feluri si feluri de oameni care incearca sa-ti faca viata imposibila.

Da, sunt si persoane cu care te poti intelege, sa ii cunosti, sa le fi prieten. Si sper ca sunt multi de felul asta in scoala cea noua.

***

Era dimineata in care incepeam prima zi in... iad.
Ma simt ingrozit de lucrurile care pot fi cauzate de niste simpli adolescenti.

Hainele sunt aproape aceleasi in fiecare zi. Eu port aceeasi blugi toata saptamana. Schimb doar tricoul, si vesta sau camasa. Uneori port doar un hanorac. Si parul, de obicei imi tin bretonul pe spate, intr-o parte. Iar la pantofi, nu imi trece altceva prin minte decat tenesii.

Cobor jos, unde mama a facut deja micul dejun, clatite cu sirop.

"Hei mama." spun si o sarut rapid pe mama pe obraz.

"Neata, scumpule! Cum ai dormit? Te asteapta micul dejun, mananca repede si du-te la scoala. Daca o ti in felul asta, o sa intarzi." Se referea la faptul ca ma miscam ca si cu incetinitorul. Asta era ritmul meu de dimineata.

"Bine, mama. Acum 16 ani, mi-ai dat numele Harold. Ar fii dragut daca m-ai striga asa. " am adaugat si mama a inceput sa rada.

Dupa ce am mancat, mi-am luat ghiozdanul si am pornit catre scoala. Din pacate am pierdut autobuzul. Fosta scoala era la 30 de metri de casa mea, deci nu luam autobuzul. Va trebui sa merg pe jos. Macar am harta desenata de mama, daca nu cred ca m-as fi pierdut.

***

Liceul e... gigantic. Nu pot gasi alt cuvant care sa il descrie mai bine. Aici studiaza aproximativ 6000 de elevi. Probabil e cel mai mare liceu din Anglia. Nimic din cate puteam observa nu lasa de dorit. Pe langa zidurile impecabile ale cladirii si ferestrele rotunjite in partea de sus, curtea facea peisajul sa para din povesti. Aceasta consta intr-un teren vast in fata si in stanga cladirii, acoperit de gazon si flori bine ingrijite, si traversat de o carare care duce catre intrarea principala.

Pasesc inauntru si nu pot spune ca sunt tocmai nerabdator sa imi incep studiile aici.
Dupa primii pasi facuti in cladire, imi dau seama ca elevii nu sunt tocmai la fel de impecabili sau "de poveste" precum exteriorul cladirii.