Regrets || h.s.

Capitolul 2

Dupa cum spuneam, nici nu am intrat bine in scoala, si deja am dat de dracu'. O cireada -nu pot spune gramada, aratau prea salbatici- de fotbalisti in echipamente transpirate au trecut pe langa mine; sau peste mine. In urmatoarea secunda, ma simteam... defapt, nu mai simteam nimic. Ma dureau toate, dar in sensul ala de amorteala. Am inceput sa tremur.
Norocul meu. Un baiat la fel de firav ca mine s-a pus in genunchi langa mine si m-a ajutat sa ma ridic, tinandu-ma de brat.

- Mu-multumesc, ma balbai eu.

- Esti bine? Hai la asistenta... Apropo, eu sunt Louis.

- Eu sunt Harry, tipul cel nou, am spus eu schiopatand in timp ce il urmam pe Louis catre cabinetul medical.

Dupa ce am iesit din cabinetul asistentei, am mers cu Lou la cantina.
Mergeam incet printre randuri, cu capul aplecat si trageam doar cu ochiul carte ceilalti.

- Nu mai fii asa de timid. Stiu cum e, nici eu nu am fost din clasa I aici. Am venit intr-a V-a.
Cand am venit, eram la fel ca tine. Timid, si tocilar pot adauga. Desi m-am schimbat mult de atunci, ei tot asa ma considera, afirma Lou. Prima impresie ramane mereu.

Toata lumea se uita la mine, vorbeau intre ei, sau mai bine zis barfeau, si eu ma simteam asa de straniu... Imi place mie atentia, dar nici chiar asa!
Privirea taietoare a batausului era atintita pe mine. De parca nu  era indeajuns, imi facea si semne cu pumnul. Deja simteam durerea...

- La masa asta, a specificat Louis.
Era intradevar cea mai buna masa. Asta pentru ca era chiar langa cancelaria profesorilor. Unde nu prea cred ca o sa se atinga de mine batausul. Am pus tava cu mancare pe masa, si am inceput sa mananc. Eram intradevar lihnit. As fii putut sa mananc si bataie.
Zis si facut.

- Hei. Nu crezi ca stai cam bine acolo, tocilarule, spuse batausul, pe care am aflat ca il cheama Brad.

- Lasa-l in pace, Brad, nu a facut nimic.
Ma bucur ca Louis imi lua apararea, pentru ca imi era putin frica.
Din instinct, mi-am  luat tava in maini si m-am ridicat cu gandul sa plec.

- Nu pleca, Harry.

- Sau poti sa pleci, il contrazise Brad pe Louis.
Am impresia ca teoria mea cu (,) cancelaria profesorilor nu se aplica aici.

- E-eu o sa plec, ma balbai eu speriat.
Brad m-a impins de langa masa, eu cazand pe jos. Louis s-a ridicat voind sa nu ma mai vada pe jos, dar singurul lucru pe care l-a vazut a fost pumnul batausului.

***

Vedeam in ceata, si parca erau doua tavanuri... In stanga mea il vedeam blurat pe Louis, intins pe targa, iar in dreapta, la fel de blurat, era... profu' de mate?
M-am ridicat incet de acolo, cu ameteli, si mergeam de zici ca toata viata am fost o sirena si acum am descoperit ce-s alea picioare!
Am vrut sa ies din camera, dar o mana m-a prins de incheietura. Era Louis.

- Hei, esti bine?
Ma surprinde faptul ca el putea vorbi foarte bine, si nu era ametit.

- Da, sunt bine, ii raspund si se ridica venind spre mine.
Avea ochiul vanat, si buza putin unflata.

- Ce s-a intamplat? Rasufla usor, si incepe sa relateze povestea...

- Dupa ce Brad m-a lovit, a venit profu' de mate Benson si a incercat sa ne desparta. Batausul te-a lovit si pe tine si pe Dl. Benson. Eu m-am trezit mai devreme, si am asteptat sa te trezesti si tu, dar am adormit aici.

- Oh... mersi ca m-ai aparat, am spus si mi-a multumit, dupa care am plecat catre clasa de biologie in care aveam ora.

mersi mult tuturor care cititi asta ;) ♥ love you all. Hei, mesaj pentru @BlogOfficial: dupa cum vezi, am tinut cont de sfaturile tale :) bye