Podul Széchenyi. Budapesta. Ungaria. Prezent
Elizabeth privea de pe marginea podului șirul și mișcările repezi ale Dunării. I se părea relaxant, mai ales că doar ce terminase ședințele politice pe ziua de azi și abea aștepta să ajungă acasă să își pregătească un ceai cald și să privească următorul episod din Big Bang Theory, doar că picioarele o omorau și voia doar să stea și să privească peisajul. Macar pentru 5 minute. Era îmbrăcată formal. Pantofi negrii cu toc. Dresuri elegante. O fusta mulată, neagră, ce îi scotea picioarele lungi și subțiri în evidență, o cămașă albă, simplă și un sacou asortat cu fusta. Arăta ca o doamnă importantă, ceea ce și era.
– Nu mai pot să merg până la stație să iau autobuzul. Simt că o să-mi cadă picioarele.
Din spatele ei se auzi un claxon de mașină ce răsuna, probabil, din toată Buda până în mijlocul cartierului Pesta. S-a întors și l-a văzut pe român în locul șoferului claxonând ca un disperat, cu o mână, în timp ce cu alta îi făcea semn.
– Eliza! Eliza! strigă el foarte...fericit? Nu. Probabil doar energic. Românul purta ochelari de soare la ochi și nu își putea da seama.
– Idiotule! Blochezi traficul! zise ea în timp ce se apropria de masina neagra a românul.
Tot podul, sau partea dreaptă care ducea spre Pesta, era plin de oameni exasperări și nervoși. Toată zona răsuna de înjurături în maghiară și o grămadă de claxoane de la diferite mașini.
– Oh! Știu asta... De asta îți tot fac semn să intri în mașină.
Elizabeth își dădu ochii peste cap și părul într-o parte. Nu voia să intre în mașina românului, dar nici să îl lase să blocheze traficul,din cine știe ce motiv stupid, nu voia. Se îndreptă cu pași repezi către mașină evitând privirile critice ale oamenilor de pe pod.
– Ce cauți aici? zise unguroaica către român intrând în mașină și închizând portiera după ea.
– Nu e clar? Am ieșit la plimbare...
– Ai blocat traficul rutier pe toată zona Buda-Pesta!!
– Te referi la întreaga capitală sau...
Românul o privi pe unguroaica pe deasupra ochelarilor. Nu părea prea impresionată de punurile sale.
– Bine... O să încetez acum.
– O decizie înțeleaptă! Apropo ce cauți în Budapesta?
– Nu am voie să îmi iau o vacanță? zise Vlad luând o curbă la dreapta cu automobilul.
– IN BUDAPESTA??
– Da! Ce pari așa uimită? Și eu te-am văzut vara trecută pe malul Mării Negre, în Mamaia.
Elizabeth lua o gura de aer și se uită indignată la român.
– Și nici macar nu m-ai salutat?
– Deci recunoști că ai fost tu. adaugă românul cu un zâmbet în colțul gurii.
– Mai mult sau mai puțin.
