Lupta pentru a doua şansă

Episodul 2 Uită de oboseală când eşti cu prietenii

- Ce mai e nou în New York, Holly?

- Ce fac Rafe şi Jim? întrebă Leon.

- Iubitule, pretenii tăi sunt nişte ,,ticăloşi''. Au grijă de mine ca de surorile lor. La şcoală nici nu mă pot concentra din cauza glumelor lor. Le lipseşti tuturor. Mai ales mie.

- Atunci e bine. Deşi nu v-am făcut prezentările, Ackard se uita ciudat la tine, spune Leon referindu-se la o veche cunoştinţă de la fosta lui şcoală unde mergea şi unde au rămas Holly şi prietenii lui.

- Holly, şi New York? reia Kirra.

- Lasă-i, Kiri! Nu vezi că au multe de discutat?

- Bine Kalvin, răspunde bosumflată.

- A fost super să sărbătorim Crăciunul şi Anul Nou în New York.

- Toţi. A fost cel mai tare CrăciuN!

- Şi a nins! La noi nu vezi aşa ceva, spune Vasco.

Leon rânjeşte.

- A fost cea mai bună ocazie pentru a-ţi băga iubita şi sora în zăpadă, în acelaşi timp.

- Şi a face din fratele tău un om de zăpadă, îi amintesc întorcându-i rânjetul.

- Mie mi-a plăcut bătaia cu zăpadă, spune Eddy în timp ce o strânge pe Spencer şi mai tare în braţe.

- Nu a fost super deloc! Fetelor nu le plac să fie atinse de lucrurile reci, zice Nikki înveşunată, gata să pornească un război împotriva iubitului lui Spence.

- Când am fost la patinoar, am trăit cea mai interesantă şi relaxantă experienţă! îmi dau cu părerea lăsându-mă mai mult în braţele lui Sky.

- A fost ca un dans, aşa că şi eu sunt de aceeaşi părere, Lyli! spune el.

- Ţii doar cu iubita ta, nu e corect! punctează Denyel.

- Tu spui asta, când acolo făceai mai rău ca o balerină?

- Nikki, îţi faci iubitul de ruşine!

- Eu nu pot să cred că am încăput în apartamentul tău mic, Lyla.

- Mic? Are trei camere, plus livingul.

- Kirra, mereu eşti atentă la confortul unei dive.

- Trebuie să fie cineva care să preia munca Laylei.

- Glumeşti? Nu vreau ca ,,tradiţia'' popularilor să mai trăiască.

- Nu o să o continui. Nici măcar băieţii populari nu mai au un lider, de când Taylor a...

Tuşesc prefăcut şi Kirra înţelege mesajul. Apoi adaug:

- Înnebunit. Exact ca toată lumea. Puţin cred că eu chiar m-am schimbat, dar nu-mi pasă ce cred cei de la Madison, pentru că m-am săturat să-mi pese cum şoptesc ei pe la colţuri. În afară de părerea voastră, nu am nevoie de a altora. Parcă trebuia să ne distrăm, nu să bârfim ca babele. E totuşi, un club respectat, nu o sală pentru discuţii serioase!

- Atunci, să petrecem pentru micuţa Kim, pentru reîntoarcerea lui Sky şi pentru vizita surpriză a lui Holly, dar mai ales pentru cele şase cupluri frumoase prezente, spune Leon, ridicându-şi paharul de şampanie.

- Nu uita şi de prietenie, sugerează Spencer.

- Mai ales de ea, afirmă el.

- Noroc! exclamăm la unison, cu paharele în aer.

Întotdeauna mi-a placut şampania. Fără ea, petrecerile nu ar fi atât de complexe. Acea senzaţie de a ţi se încălzi tot capul pentru un moment, e una dintre cele mai plăcute. Nu sunt o fană a alcoolului, dar la şampanie, mai ales dacă e cu aroma de căpşuni, sunt prima.

Sky mi se adresează:

- Acum, vă pot cere un ultim dans? Băieţi, cred că doamnele încă au energia necesară încă unui dans, ce spuneţi? adaugă el.

Băieţii par încântaţi de idee.

- Desigur, doar suntem tinere şi frumoase, domnilor. Eu, cel puţin cu tine, aş dansa şi o săptămână, iubitule, îi zic şi plecăm împreună pe ringul de dans.

- Laleaua mea, nu eşti obosită din cauza zilei de azi?

- Sigur, Sky. Dar ai ajuns la timp şi asta mi-a dat o doză suplimentară de energie.

Ceilalţi ni se alătură şi dansăm pe muzica ritmată de club ceva timp, până când oboseala ne cuprinde. Holly îşi ia rămas bun de la ceilalţi şi Sky conduce încet şi atent pe străzi, citindu-i-se oboseala pe chip.

- Holly, dormi cu mine. La ce oră pleacă avionul?

- La 8:00 a.m., răspunde căscând.

- Ba nu doarme cu tine! E rândul meu, deschide gura fratele meu hotărât.

- Ok, puneţi-vă de acord. Eu pot să dorm şi pe podea sau chiar afară fără să-mi lipsească confortul, la cât de obosită sunt, gumeşte Holly.

- Bineînţeles că vei dormi cu fratele meu. Cred că ţi l-am furat prea mult timp.

Sky opreşte maşina şi fratele meu pleacă cu Holly în casă.

- Sky, pari super obosit. Rămâi şi tu!

- Nu e chiar departe apartamentul meu. Poate o să-mi prindă bine o plimbare la aer curat.

- Şi dacă te rog? spun făcând cea mai adorabilă mutră pe care o am în dotare, şi pe care o folosesc când vreau să obţin ceva. Eşti foarte obosit. De la atâtea ore de călătorie, la o petrecere dublă, mai insist. Iar Leon mi-a furat-o pe Holly. Te rog!

- Bine. Dar dacă ne prinde mama sau tatăl tău o să o încurcăm rău de tot.

Analizându-şi cuvintele, începe să râdă.

- Crede-mă, sunt la fel de obosiţi ca un urs gata să hiberneze.

Intrăm în casă cu multă atenţie, şi parcă jucându-ne de-a pisica şi şoarecele cu cineva, ne uităm să vedem dacă este vreo lumină aprinsă, sau dacă e cineva prin preajmă. Ajungem în camera mea, merg în dressing şi-mi iau o pijama confortabilă. Apoi dau la o parte câteva umeraşe cu haine şi apăs pe clanţa uşii secrete, care duce la dressing-ul fratelui meu, de acolo iau o pereche de pijamale puţin mai mari, care sigur îi vor veni lui Sky. Zâmbesc când trec iar prin dressing-ul meu şi, privind mai atent, observ că-mi lipsesc pijamalele cu căţeluşi. Probabil că Leon a fost pe aici mai devreme. Continui să fiu uimită că avem în comun atât de multe, deşi e normal, pentru că suntem gemeni.

- Gata, am revenit. Poftim, ţi le împrumută fratele meu, sunt mari pentru el, aşa că-ţi vin.

- Nu trebuia să-l mai deranjezi. M-am descurcat şi la familia Perez, spune amintindu-mi de acea familie modestă dar fericită, de la ţară.

- Sky, nici nu ştii cât le duc dorul New York-ului şi părinţilor tăi...

- Ştiu, îi vom vizita la vară, promit.

- Merci. Lady? o chem, Amintindu-mi de căţeluşă. Ciudat, o fi cu Leon sau mama, mă gândesc. Mă rog, mergi şi schimbă-te, altfel o să ne trezim la 5 ore după plecarea lui Holly.

- Bine, şefa. Mulţumesc mult, adaugă sărutându-mă pe obraz.

Mă prăbuşesc în pat fericită, pentru că rar toţi cei dragi sunt alături de mine. Chiar dacă nu am vizitat-o prea des pe Holly, nu s-a schimbat cu nimic prietenia noastră. Mă întreb cum poate Leon să suporte distanţa. Uneori cred că ei doi nu meritau o distanţă aşa de mare, dar îmi amintesc că distanţa dintre mine şi fratele meu a fost de optsprezece ani... Acum, alături de fratele meu şi de Sky, sunt cea mai norocoasă persoană din lume!

Uşa dressing-ului se deschide uşor şi după câţiva paşi, Sky se întinde lângă mine, mă sărută pe frunte şi crezând că dorm, mă înveleşte cu grijă şi mă îmbrăţişează uşor, iar eu adorm mulţumină.