Broken

// 13 \\

Stiti povestea copiilor care au murit in incendiu in codrul cel bătrân?Se spune ca noaptea auzi plansetele copiilor si strigătele lor dupa ajutor...

Sau cântecul de leagăn in care se vorbeste despre sinuciderea unei fetite de 8 ani?Toate astea le auzeam cand eram mic, imi pareau asa triste...Acum,m-as duce fredonand acel cântec in pădurea spiritelor doar ca sa vad cat de nervoase pot fi.

Eu nu am o poveste,un cântec despre moartea mea...Sunt doar un suflet rănit ale cărui răni continua sa sangereze,un suflet sters...

Am luat si eu parte la hora lumii care este doar un dans pe niste lame ascutite,iar un singur pas gresit te poate face sa cazi,sa te ranesti si nimeni nu te va ajuta.Toți iti vor calcă rănile doar ca sa te doară mai tare,poate ca inainte erai cel mai popular,dar o singura greseala,o singura persoana care ti-a promis ca te va iubi iar dupa te-a împins pe jos te-a facut sa gresesti si sa devii una cu praful care este purtat de vânt.

Damian ma distrus,doar el si cu minciunile lui.Cu zâmbetul sau si acei ochi mi-a facut inima sa se topească,l-am lasat sa se joace cu mine,iar toate astea ca dupa sa îmi primesc un pumn in stomac de la realitate si sa vad cat de prefăcut a fost!

"Nu toti sunt cea ce par a fi,fiule"

Tata avea dreptate,Damian parea iubitul perfect,dar el doar isi dorea sa se joace cu mine.Poate ca unii oameni spun ca am o viata normală, ca nu am de se sa ma plâng...Eu imi doresc doar sa pot murii odata!Sa imi părăsesc acest corp infectat si corupt de durere,sa îmi pot vedea familia,sa ma simt din nou viu...

-Micutule?

Mi-am mutat ochii negri ca doua abisuri spre Blake, simtind brusc un fior din cauza privirii sale.Semăna asa mult cu a lui Damian,dar erau persoane diferite.

-Ce? murmur răgușit si sugrumat.

Privirea lui asa calda si îngrijorată, chipul lui asa...frumos,chiar iti dădea impresia ca este un prinț.

-Ai vrea o ciocolată caldă? spune acesta zâmbind usor.

M-am încruntat usor,simțind parca cum corzile vocale pronuntau fara voia mea un "Da".

-Nu

-Ceva sa mănânci?

-Nu

-Vrei sa facem ceva?

-Vreau acasa,vreau sa mor.

Brusc privirea roscatului a devenit usor întunecată si sa încruntat.

-Inteleg ca te doare si ca suferi dupa acel bou si dupa familia ta, insa nu te las sa mori.

-De ce?!De ce nu ma lasi dracu odată?!De ce ma simt asa in preajma ta?!

Imi duc mana pe piept si simt cum inima imi bate alert, strangand cu putere ochii.

-De ce? Spun simtind cum lacrimile curg repede pe obrajii mei.

O căldură combinată cu un parfum asa placut mi-au invaluit corpul, facandu-mi inima sa bată mai repede cu cat roscatul incerca sa ma calmeze.

Senzatia asta se simte ciudat,totul se simte ciudat dar nu pot minti,ma simt pentru prima data dupa mult timp placut in bratele cuiva.Ma simt in siguranță...