Mama sa îl numi Chip Alb , deoarece știți voi.....mic , de culoare albă...deși era diferit , cu toții au dat uitării acest gând , probabil...Singurul care nu se putea împaca , era liderul lor.
După câteva zile de la naștere , mama lui Chip Alb a ieșit afară din culcușul ei , unde lasă micul cerb să doarmă în liniște . Ea mersese să discute cu Liderul , în bârlogul lui , la intrarea unei peșteri , pentru a vedea ce va face cu puiul ei , dacă a luat o hotărâre în privința lui .
- Coarne Mari ( căci ăsta îi era numele ) ? spuse Frunză .
- Intră! îi zise acesta.
- Ce se va întâmpla cu micul meu pui ? întrebă ea.
- Am hotărât...făcând o pauză, ca micuțul albicios să rămână în turmă și să așteptăm creșterea lui, dacă se va dovedi a fi de folos va putea ajunge un bun lider de turmă sau nu !!!!spuse liderul serios.
- Mulțumesc Coarne Mari, mulțumesc mult !!!! spunând Frunză cu bucurie.
În timp ce mama lui era în bârlogul liderului, micuțul chip alb se trezi și ieși afară din culcușul lui. El a căzut și începu să plângă,un mic pitic maroniu(era o veverită, cam de vârsta lui)apropie de el și ii spuse :
- De ce plângi?
- Am căzut și m-am lovit! spuse chip alb.
- E înregulă, haide o să fi bine !
- Dacă spui tu , dar tu cine ești? întrebă Chip Alb curios.
- Eu sunt veverița Cip,vrei să fii prietenul meu ?!răspunse micul maroniu.
- Desigur Cip !!
- Cip,haide? (Îl strigă mama lui Cip)
- Scuze , trebuie să plec, ne mai vedem Chip Alb !!!
- Ne vedem curând, Cip!
