balerinul;;

-Primul pas-

- În fața dumnevoastră, doamnelor și domnilor, Michael Ortigo.

În acel moment Evan zâmbise nonșalant. Nimic nu putea să îi ascundă uimirea de pe chip în momentul în care îi auzise numele băiatului ce se afla acum în fața lui. Nu credea că o să mai audă acel nume vreodată, și totuși, Zeii erau de partea lui. Se simțea puternic când era cu Michael, fiindcă, nimic nu îl înveselea mai mult decât distrugerea. Și îl distrusese pe Michael de atâtea ori încât se găsea de fiecare dată dorindu-și să o facă din ce în ce mai mult. Durerea lui Michael era dulce, iar pentru Evan nimic nu avea să depăsească acea durere. Fiindca Michael îl iubea pe Evan, chiar dacă își promisese că avea să meargă mai departe...Pentru el, pentru sufletul său părăsit și în bucăți.

Evan privea atent. Aproape că vechiul Michael dispăruse. Aproape. Blondul cu ochi albaștrii care obișnuia să îl încânte de fiecare dată cu durerea sa era aproape insesizabil în persoana din fața sa. Acum era brunet, iar timpul îl făcuse pe Evan să îsi dea seama că Michael se schimbase fizic, dar sufletul său era același. Frumusețea și grația brunetului ascundeau durere. Durere creată de el. Și se șimțea mândru de asta.

Își trecuse lent mâna prin păru-i șaten zâmbind pentru a doua oară consecutiv în acea seară.

- Mi-a fost dor de durerea ta, Michael...