wonderwall | vkook

- 2 -

5:00 AM

- Este totuși prea devreme, am murmurat, privind pastilele din mână. Iau paharul cu apă de masă, și le înghit. De când a dispărut Jungkook, sufăr de atacuri de anxietate tot mai des. Am luat medicamente și pilule, dar nu pare că mă ajută cu ceva. Am oftat lung și am încercat să mă ridic.

E mai dificil de cât credeam să-mi readuc ordinea în viață. Am pus pastile înapoi în dulap, când dintr-o dată telefonul meu a început să sune.

Suspin.

M-am plimbat ușor până la canapea de unde am luat telefonul, și am răspuns la apel.

- Neaţa, am spus obosit.

- Oh, văd că iar ești treaz la ora asta.. Jin a oftat în telefon.

- Se pare că da. Deci, care-i treaba?

- Mă întrebam dacă poți veni azi la serviciu, dar pari obosit.

- Nu! Sunt bine, am protestat.

- Sigur? Ai avut alt atac de dimineață?

- Hei, eu... Doar lasă-mă să vin să lucrez. Nu uita ce a spus medicul, sunt în mijlocul vindecării, i-am șoptit în telefon. A fost tăcut o bună perioadă de timp, atunci când am auzit un suspin.

- Bine atunci, dacă tu crezi că ești în stare. Ți-am mutat programul de la 9:00 dimineața. Jin a explicat.

- În regulă, atunci mă duc să fac un duș.

- Așteptă, e abia ora 5. Ar trebui să te întorci la somn.

- Așa e, dar eu am nevoie de un duș oricum. Ne vedem. Am închis apelul, luând o gură de aer profundă și m-am ridicat pentru mă pregăti.

Am pășit leneș până la baie și mi-am scos hainele. Am intrat in cabina de duș și am pornit radioul. Muzică mă relaxează.
___________

Am luat un prosop, m-am uitat în oglindă și am oftat. Am privit spre corpul meu. Am slăbit.

Am scuturat din cap și am ieșit din baie. M-am schimbat și am pășit pe hol, privind spre camera lui Jungkook. Acea ușă a fost mereu închisă...

Mi-am închis ochii și am apăsat ușor pe clanță. Am intrat lent în dormitor, când aerul rece s-a izbit de fața mea.

Am respirat profund și am pășit înăuntru. Mirosul lui încă mai persista aici. M-am uitat la calculator, la pat, la dulapul cu haine... Am mers încet până la laptop, deschizându-l. Nu avea parolă, așa că am intrat direct.

Pe ecran mi-au apărut versurile unei melodii. Oh, probabil vroia să compună una... Am închis laptopul și am pășit înspre dulap. Multe tricouri albe... Nu avea cu ce să se îmbrace? Am chicotit, un sentiment de dor cuprinzându-mi tot corpul.

- Trebuie să mă îmbrac acum, am murmurat, plimbându-mă în jurul patului său.

____________

( multe poze cu fashionista Tae în această carte )

M-am admirat în oglindă și am zâmbit. Mi-am luat telefonul și cheile de la mașină și am ieșit pe ușă. Am apăsat butonul de la lift, și am asteptat ca acesta să urce la etaj, când un chip familiar m-a surprins.

- Hei, Tae...

Nu înțeleg de ce se postează așa de greu capitolele...

Scuze dacă ați primit notificare de 100 de ori.