Adâncul poveștii mele

#42

    —Ce-i Lory? Ce mai vrei și de data sta? (Andra)

    —Am vrut să te întreb dacă nu vrei să mergem la un film după ore... (Lory)

    —Uite cum stă treaba. Știu că vrei să obții ceva prin asta dar nu știu mai exact ce. Deci poate mă luminezi și tu puțin?... (Andra)

    —Nu, vorbesc serios. Aș vrea doar să fim prietene, așa ca înainte. Mai dă-mi te rog o șansă. (Lory)

    Și iarăși din nu știu ce motiv Dan era în spatele meu. I-am zis lui Lory că o să mă mai gândesc și am plecat împreună cu Dan.

    —Știi, ai putea să te duci. Nu cred că o să fie chiar așa rău. (Dan)

    —Nu știu Dan... Nu cred că ar fi interesant. O să mă plictisesc de moarte. (Andra)

    —Pot să vin și eu atunci, să îți țin companie. (Dan)

    —Bine, m-ai convins. O să vorbesc cu Lory s-o întreb dacă e în ordine. (Andra)

    Tocmai s-a dat sunetul la clasă iar eu încă nu mi-am luat Fizica din dulap. Am fugit iute, dar oricum deja întârziasem...

    Am rupt o bucată de foaie de la sfârșitul caietului și am scris pe ea:

    ,,Bine, sunt deacord să vin, dar o să meargă și Dan cu noi dacă nu te deranjează. "

    L-am rugat pe colegul din spate să-i trimită bilețelul lui Lory care stătea în alt rând. Ea l-a citit apoi a dat afirmativ din cap zâmbind.

    Ultimele 2 lecții au trecut ca prin zbor și iată-mă în fața școlii gândundu-mă dacă chiar ar fi o idee bună să am încredere în Lory.

    Dan a ieșit din școală.

    —Ce facem? Trecem mai întâi pe-acasă și mâncăm ceva, sau mergem direct la cinema? (Dan)

    —Hai să mergem acasă și ne întâlnim aici la 16. Ce ziceți? (Lory)

    Ne-a luat prin surprindere pe ambii când a apărut așa deodată din senin.

    Eu și Dan am fost deacord. Lory a plecat iar noi ne îndreptăm spre casă împreună.

    —Nu am încredere în ea. Pune ceva la cale și eu știu asta. (Andra)

    —Privește lucrurile din altă perspectivă. S-a certat cu Ruxy. Și poate chiar ar vrea să fiți din nou prietene... Mai dă-i o șansă, nu te costă nimic. (Dan)

    —Bine. O s-o fac. Dar doar pentru că mi-as spus tu s-o fac. (Andra)

    —Să zicem că n-am auzit asta. (Dan)

    Am chicotit. El și-a strecurat degetele printre ale mele și mi-a strâns mâna. Mi-am ridicat privirea și am observat că mi-a zâmbit. Drumul până acasă a fost tăcut și liniștit, dar foarte plăcut.