Adâncul poveștii mele

#61

    —Unde e? (Elena)

    —A plecat. (Andra)

    —Cum adică a plecat? (Elena)

    —Uite-așa... (Andra)

    Ne aflăm ambele în fosta lui cameră care e acum doar o încăpere goală...

    —Elena... Mama mă obligă să mă logodesc. (Andra)

    —Doamne! Cu cine? (Elena)

    —Cu Cabbie... (Andra)

    —Poftim? De ce ar face așa ceva? (Lena)

    —Pentru că familia lor ne-a promis o avere dacă mă logodesc cu el. Iar mama insistă ca o nebună. Din cauza ei a plecat Dan... Iar Cabbie mi-a făcut ieri cerere în căsătorie. (Andra)

    —Poftim? Asta nu poate rămâne așa! Chiar în acest moment plec să vorbesc cu ea! (Elena)

    —Mult succes. Nu e acasă. A dus-o tata la psiholog. (Andra)

    —Bine atunci! Dar cu Dan încă mai putem vorbi. Poate-l convingem să se întoarcă... (Elena)

    —Nu prea știu. Acum că mama a aflat de noi doi mă tem să nu-i fi zis și tatei.. El nu ar accepta așa ceva nici o dată. (Andra)

    —Mda. Cam ai dreptate... Atunci o să așteptăm momentul potrivit.(Elena)

    Mi-a făcut cu ochiul și a ieșit din cameră. Cred că am nevoie de o recreiere.

...

    PESTE 5 SĂPTĂMÂNI

...

    Am terminat definitiv clasa a 9-a. Dar gândul că se încep examenele mă sperie cumplit.

    Mâine îl am pe primul, și e la Engleză, iar eu nu mă prea pricep... O să mor.

...

    Anul acesta examenul are loc în sala sportivă. Au pus câte 15 bănci de câte o persoană pe rând și sunt 4 rânduri. Va fi destul de greu.

    Au sosit lucrările și profesoara le-a repartizat. Stăm câte unul în bancă și mai suntem și pe variante, care-i faza?

    Testul a început. E foarte voluminos, are 2 pagini și ceva.

    Am început să mă agit ca un pește pe uscat fără ca măcar să pot citi ceva. Am prea multe pe cap, nu mă pot concentra!!! Dan, mama, logodna, Cabbie.... Toate astea mă distrag.

    Citesc condiția la primul item. Nu pricep nici o iotă. O recitesc de încă câteva ori dar nimic. Palmele au început să-mi transpire iar pixul s-a încălzit deja de la atâta învârtit printre degete. Concentrația mi-a dispărut total și pot să jur că am început să nu mai văd literele.

    Probabil că am un atac de panică. Liniștește-te Andra. INSPIRĂ. EXPIRĂ. INSPIRĂ. EXPIRĂ. INSPIRĂ....Gândește-te la lucruri frumoase. Cum ar fi o câmpie plină cu flori de diferite culori care își etalează parfumul, iar tu stai rezemată de umărul lui Dan..... A da, stai, nu poți face asta. Nu ați mai vorbit de 5 săptămâni. Mda. Se pare că nu a fost chiar o idee bună să mă gândesc la câmpie. Mai bine revin la ceea ce făceam înainte. INSPIRĂ. EXPIRĂ. INSPIRĂ. EXP........

    Am încercat puțin să mă sustrag și să-mi recapăt calmul, ca mai apoi să pot continua. Priveam alarmată pe pereți, pe tavan, pe geam. Dar stai, geamul! Văd prin el! Îl văd! E acolo, afară! Stă lângă pomul cu flori mov. Nu poate fi acolo, e totul doar în capul meu. Poate ar trebui să plec până la baie? Și ce să-i zic supraveghetoarei? ,,Doamna, pot să ies? Mi se pare că am halucinații!"... Nu, asta nu poate merge în nici un caz. Dar stai! Decât să mă gândesc la prostii ar fi mai bine să înțeleg ce vrea să-mi zică el, îmi face semne. Cred c-a înțeles că ceva e în neregulă. Îmi arată că totul va fi ok.

    Am vrut să treacă mai repede timpul ca să ies din sala asta blestemată. Dacă el nu va mai fi acolo când mă întorc? Dacă va pleca?

    Pe față mi se citea frica, iar Dan tot a putut să vadă asta. Și-a ridicat palmele la nivelul pieptului apoi le-a coborât încet și s-a așezat pe iarbă, ca și cum ar fi vrut să zică să nu-mi fac griji pentru că el va sta acolo.

    Am luat din nou pixul în mână și am început să citesc fiecare item la rând. Pixul a început să se miște cu o iuțeală mortală pe foaie și abia atunci mi-am dat seama că știu toate răspunsurile. E o minune!

    După 2 ore luuungi a sunat iar profesoara ne-a anunțat că primul examen e gata. Am dat foile și am ieșit în cea mai mare grabă afară. Dan nu era acolo unde-l văzusem mai devreme... A plecat.