I will save you

Capitolul 18

        Sa fie oare Kim? Adică schimba câte o vorba zilnic, însă se îndoiește ca ar simți ceva pentru el. Max? Neah, băiatul ăla este mult prea preocupat cu laptopul, pe care îl aduce la școală, ca sa mai socializeze cu un alt coleg din clasa. Poate Nathaniel? Se îndoiește, de fiecare data când deschide o discuție cu el băiatul ori se bâlbâie ori devine emoționat. Degeaba! Toată ziua a stat pe scaunul ăsta și s-a uitat la toți băieții din clasa de care ar purea fi îndrăgostită. Pana la urma, habarnuare ce este dragostea, așa ca poate fi oricine. Alya nu o ajuta cu nimic, fiind mult prea preocupata de iubitul ei, Nino, cu care vorbește de la începutul pana la sfârșitul zilei.

        S-ar gândi ca poate este un băiat de la celelalte clase, însă nu vorbește cu nimeni altcineva care nu îi este coleg de clasa.

         Oftează extenuata și își lasă capul pe banca având o scurta pauza de la toată agitația de azi. Mai întâi testul fulger de la prima ora, la următoarea ora a ascultat toată clasa, la sport a fost pe fuga la propriu dar și la figurat. Când a ajuns în sfârșit la ultima ora si-a adus aminte de acel "băiat de care e indragostita" și a început sa vâneze toți băieții din clasa, cel puțin pana ajunge profesoara de chimie.

       Scăpa un cascat printre buze și hotărăște sa își ridice capul pana când nu adoarme. Ăsta este singurul lucru pe care îl vrea, mai ales ca ora de chimie o face cu cea mai aspra profesoara din întregul liceu.

     Își întoarce capul către Alya sperând ca poate deschide un subiect de discutie pana vine profesoara însă roșcata părea foarte implicata în povestea lui Nino. Adrien stătea cu capul pe banca, cum a stat toată ziua. Probabil încă îl mai doare stomacul așa ca mai bine nu îl deranjează. Își întoarce capul în spate și îl vede pe Luka privind atent foaia alba cu un pix intre buze gandindu-se, cel mai probabil, la un nou cântec. Cum îi va spune oare brunetului ăsta de faptul ca nu are nici un habar de sentimentele pe care le are față de el? Cel mai probabil o va lua drept bătaie de joc.

     Bluenetta oftează și se reîntoarce cu fata către banca sa. Profesoara parcă întârzie intenționat, obilgand-o pe adolescenta sa își reașeze capul pe banca și sa tragă un pui de somn. Ceea ce desigur nu va face. Arunca din nou o privire în jur și atenția îi rămâne din nou pe blond. I-ar atrage atenția pentru a discuta împreună însă durerea de stomac nu pare chiar așa suportabila precum crede. Îi e frica ca nu cumva simpla atrage a atenției sa îl supere așa ca mai bine rămâne liniștită și își așează capul pe banca, sperând ca nu va adormi pana la ajungerea profesoarei.

        Și parcă apeasa pe un buton, pentru ca în exact momentul când fruntea sa a atins banca ușa clasei se deschide, obligand-o sa revină în poziția anterioara. Se aștepta ca peroana respectiva sa fie profesoara de chimie, însă mare i-a fost uimirea când a observat-o pe doamna diriginta în pragul usii.

-Copii, profesoara nu a putut ajunge la ora și m-a rugat sa va anunț ca puteți pleca acasă.spune doamna diriginta și deja jumătate din clasa își strângeau lucrurile. Drum bun, sa aveți grija.spune aceasta facandu-le cu ochiul și pleacă din sala.

       Marinette se ridica din banca sa și își strânge cărțile asezandu-le în rucsacul sau. Imediat cum este gata, îl așează pe umăr și face câțiva pași spre ușa însă vocea Alyei îi atrage atenția.

-Marinette! Ești ocupata azi?întreabă și bluenetta da negativ din cap. Vii la mine sa ne facem temele?întreabă aceasta oferindu-i un zambet mic și drăgălaș.

-Pai, dacă nu te deranjez cu nimic, am sa vin.raspunde adolescenta sfioasa.

      Nu e prima, și cu siguranță nici ultima data când merge la Alya acasă. Se simte bine acolo, și își da seama ca este bine primită de părinții și surorile ei, însă se simte oarecum prost mergând așa de des la ea acasă. Parcă... parcă le-ar încalcă spațiul personal.

-Logic ca nu deranjezi scumpo! Haide!spune tragandu-ma de mana către ieșirea din sala.

        În graba, bluenetta reușește sa ii facă cu mana lui Luka însă se oprește brusc, facand-o și pe Alya sa stea pe loc, când îl vede pe Adrien ridicandu-se intr-un final din banca sa. Neavand nici o carte scoasă  pe banca, singurului lucru pe care îl face este sa își ia ghiozdanul pe umăr și sa plece, cu mana așezată pe stomac, către ușa.

-Adrien, spune bluenetta eliberandu-si mana din strâmtoarea ochelaristei, ești sigur ca mâncarea este de vina pentru durerea asta?întreabă îngrijorată mergând către el. Te-ai lovit în zona asta de curând?întreabă și îl observa pe blond muscandu-si discret buza privind în orice alta parte, numai la ea nu.

-N-nu e nimic grav!răspunde acesta ocolind total sirul de întrebări rostite de adolescenta.

-Asculta! Pe mine sa nu mă iei cu "nu e nimic grav"! Te cunosc la fel de bine cum mă cunoști și tu deci știi ca nu mă poți mintii! Spune-mi ce ai făcut!zice bluenetta asezandu-le mâinile în sâni privindu-l ușor supărată.

       Din spate aude un surâs  de la prietena sa care pare ca se distreaza pe seama asta. De ce nu ar face-o? Marinette arata mai ceva ca o mama supărată pe copilul sau care a făcut ceva rău și nu vrea sa recunoască.

-Poveste lunga, îți spun altădată.zice aceasta batad-o ușor pe umăr și trecând pe lângă ea.

      Bluenetta îl privește supărată și hotaraste sa ignore asta și sa plece cu prietena sa. Se va ocupa de el mâine