Elixirul dragostei-Volumul 2

13

Ne-am privit unul pe celălat și am înțeles că am ales ceea ce a trebuit și asta e tot ce avem nevoie. M-a mai sărutat încă o dată și am simțit cum toată dragostea lui îmi invada întreg corpul. Toate lacrimile mele s-au uscat, iar zâmbetul mi-a revenit pe față.

—Ramona, nu uita ca astăzi m-ai făcut mai fericit ca niciodată!
—Da, dar te rog din suflet să nu spui nimănui! Vom știi doar noi!
—Bineînțeles, vom ține secret până când te vei simți pregătită să se afle.

Apoi l-am îmbrățișat strâns și mi-a spus ca vrea să plece ca să nu îi dăm de bănuit lui Emily. Am fost de acord și l-am condus până la mașină.
Când m-am întors spre casă, Emily era la geam, mă urmarea. Am decis să merg la ea.
Urcând pe scări aud cum ușa camerei ei se deschide.

—Emily, stai puțin! Vreau să vorbim.
—Nu pot acum am treabă!
—Emily! Ce treabă ai tu la ora asta? Nu cred că ai ceva de făcut anume!
—Uite că am!

A coborât și apoi a ieșit trântind ușa în urma ei. Mi-am dat seama de ce urma să facă. Știu că va merge la Bryan, așa că nu am mai stat pe gânduri și am plecat în fugă către casa fraților Miller.
De-o dată am auzit telefonul sunând. Era mama. Părinții noștri urmează să vină acasă mâine, trebuie să o liniștesc pe Emily...Nu vreau ca tata să afle toate cele întâmplate...
Ajunsă in fața casei celor doi, am bătut la ușă și mi-a deschis Toni.

—Unde e Emily?am întrebat disperată.
—Nu era cu tine acasă?
—A plecat! Și am crezut că a venit la voi!
—Nu, nu e aici...
—Bryan e?
—Da, el e aici. Nu iese din casă. Dacă vrei intră.
—Nu...Trebuie să o găsesc pe Emily! Mâine vin părinții acasă...Sunt intr-o mare încurcătură!

Nu am mai stat pe gânduri și am plecat. Mă tot gândeam unde ar putea fi...Așa că primul meu gând a fost să merg la cimitir. Iubitul ei Jason murise cu 2 ani în urmă și de atunci nu a mai putut iubi pe nimeni.
Cum am ajuns, am zărit-o pe Emily în genunchi exact acolo unde știam că va fi.
Am tras aer în piept și mi-am făcut curaj să merg către ea.