Elixirul dragostei-Volumul 2

14

M-am apropiat de ea și am mângâiat-o încet pe umăr. M-am așezat lângă ea și i-am întins un șervețel fiindcă plângea și apoi am ajutat-o să se ridice.

—Emily, m-ai speriat...
—De ce îți pasă atat de mult unde plec. Sunt un nimic pentru tine!
—Cum poți spune așa ceva? Emily! Te iubesc! Ești sora mea! Cum as putea sa te consider in felul ăsta?!
—Uite, m-am simțit singură atâta amar de vreme, habar n-ai cum e să te simți așa pentru că ție nu ți s-au întâmplat lucruri cum mi s-au întâmplat mie!
—Emily, adevarul este ca nici tu nu ai știut ce am îndurat eu...Crede-mă, mi-a fost foarte greu! Acum, haide acasă, începe ploaia. Mâine vin ai noștri, vreau să ne găsească bine.

Cu greu am îndepărtat-o de cimitir și am adus-o acasă. Imediat ce am ajuns, Emily a mers în camera ei și a adormit.

***
Este dimineață, iar mama și tata urmau să apară.
In câteva clipe a apărut și Emily.

—Au sosit?a întrebat Emily cu o voce adormită.
—Se pare că da, am spus văzând cum se apropie mașina lor de casă.

I-am întâmpinat, iar tata a spus că are ceva important de spus. Simțeam oarecum o teamă imensă în suflet...Mă gândeam că a aflat de mine și Toni sau orice.

—Ramona, e vorba de tine!a spus tata pe un ton serios.
—Da, tată...
—Eu și mama ta am luat decizia asta și nu ai dreptul să te opui alegerii noastre! Nu accept niciun refuz!

Deja mă gândeam la ce era mai rău.Tremuram din cap până în picioare. Eram disperată.

—Diseară, Bryan Miller vine să te pețească! Nu accept nimic! Niciun "nu". Nu o să te rogi de mine să te las în pace!
—Tată...

Am înghețat. Nu mai știam pe ce lume mă aflu.Am luat-o la fugă și am ieșit din casă.