Instagram [ Zerrie ]

19*

Stau în scaunul cu rotile așteptând ca doctorul să îmi dea foaia aceea nenorocită să o semnez ca să ies din spitalul ăsta infect.

- Domnișoară, deci ai înțeles?mă întreabă Domnul Felton pentru a 6-a oară.

- Da, da.răspund sictirită.Fără zahăr și să nu încordez mușchii.

- Dacă o să respecți regimul acesta timp de o lună, poți să îți iei la revedere de la gips-uri.

Sincer, nu m-aș fi imaginat niciodată cu ambele picioare în betonul acesta.

În legătură cu accidentul, am aflat câteva chestii.Un tir a intrat în noi, iar fix în acel moment tata încerca să își dea scaunul mai aproape de bord, și acesta în momentul impactului s-a dus în spate și mi-a rupt picioarele.

Tata a suferit doar câteva răni, iar mama mâna în gips.

Acel anonim nu mi-a mai dat târcoale, și cred că după ce mă refac o să mă duc la poliție.E foarte josnic ce a făcut.Cu siguranță el era în tirul acela.Acest lucru putea fi o crimă pe care el a comis-o.Crimă și șantaj.

Doctorul mi-a dat să semnez foaia aceea, la fel și părinții mei, și acum avem cale liberă spre ieșire.

Tata mă împingea de la spate, iar eu aproape plângeam la gândul că o lună o să stau în scaunul acesta nenorocit.Dar totul o să treacă, știu asta.

- Mama, o să mai stăm în Miami?

- Desigur, îmi răspunde dulce.De abia ne-am început vacanța.

Poate tu ți-ai început vacanța, dar eu mi-am început moartea.

În fața spitalului stăteau prietenele mele.Ce dor mi-a fost de ele.Jesy, Leigh-Anne, Jade, Lydia, Elle.Am zâmbit involuntar.Au venit aici pentru mine.Dar zâmbetul mi s-a stins când l-am văzut pe Zayn.Ce dracu face aici?Doar nu îi e milă de mine?Nu?

- Hei, ce faceți?îi întreb, ignorându-l pe Zayn, cu toate că mă uitam discret la el.

- Doamne, e așa oribil ce ți s-a întâmplat.îmi dă cu sare pe rană Lydia.

- Scumpo, începe tata, băiatul acela a fost foarte drăguț cu noi și ne-a împrumutat mașina părinților lui.

Sper că nu vorbește despre Zayn.Sper că Jade și-a schimbat sexul.

- Oricând.șansele mele s-au dus când Zayn a început să vorbească.

Tata și mama s-au dus să pornească mașina, iar eu am rămas cu fetele și Zayn.

- Putem să îți semnăm pe gips?întreabă ca un copil mic Jade.

- Desigur, râd ușor.

Jade a scos un marcăr din geanta ei Chanel, semnând fiecare în diferite părți ale gipsului.

La un moment dat, a venit și Zayn să semneze.Aș fi mutat piciorul, dar nu am voie să încordez mușchii.

Zayn a semnat aproape de terminarea gips-ului, aproape de genunchi.Se uita în ochii mei, de parcă e el vinovat cu ceva.

Stai un pic.

Stai un pic.

Vinovat.

Accident de mașină.

Anonim.

Respirația a început să mi se accelereze, la fel și inima.Nu știu ce se întâmplă, cred că iar am un atac de panică.Încerc să mă calmez, să mă uit la soare, dar degeaba.De odată, simt că aerul din plămâni se consumă și ochii mi se închid ușor, cu imaginea lui Zayn în față speriat.

________

Ochii mi se deschid ușor, și am un deja-vu.De câteva zile ochii mi se deschid și închid doar în slow motion.

Din fericire, mi-am revenit mai repede, de parcă doar mă culcasem.Dar nu am făcut asta.Știu că am avut un atac de panică, și știu că din cauza lui Zayn.
Lucrurile încep să se pună cap la cap.Dacă Zayn a făcut asta?Dacă Zayn mi-a zis să mă mut doar ca să mă șantajeze și eventual să mă omoare?

Am încercat să alung gândurile acestea în Marea Uitării, concetrându-mă pe realitate.Nu eram în camera mea, dar eram într-o camera cunoscută.

Camera mea de când eram mică și stăteam la bunica.Am zâmbit amar la amintirea acelor vremuri.Peste tot în cameră aveam jucării, probabil aici mi le-a aruncat mama când aveam 15 ani.Era și cazul să le arunce.

Camera nu era foarte mare, asemenea unei cămăruțe de copilaș.Încă mai încap în patul de o persoană cu prințese.Aici o să dorm eu?Sper că nu.

Nici nu mi-am dat seama când au intrat prietenele mele la mine în cameră.

- Hei, cum te simți?mă întreabă Jade cu zâmbetul acela de invidiat.

- Destul de bine, zic sinceră.

- Ne-ai cam speriat cu leșinatul tău.îmi mărturisește Leigh-Anne.

- Adevărat...ce a fost cu ăla?

Să le spun?Nu îmi găsesc cuvintele.Dacă le zic și o să le si întâmple la fel?

- Fetelor...e ceva ce nu v-am zis.le mărturisesc cu frică.Am primit un apel străin...

- Adică?

Și le-am explicat.Le-am explicat cu teamă.Plângeam.În hohote.

- E îngrozitor...îmi spune Jesy.

Da, este îngrozitor.Eu vorbesc cu diavolul.O să ajung în iad.E primul pas spre teroare.

- Da, și cred că acel anonim este chiar Zayn...

Fetele voiau să mai zică ceva, dar un telefon a început să sune.Telefonul meu.

M-am uitat la ele speriată, și ele la mine.

Am încercat să ignor, dar fără să vreau am văzut ecranul telefonului.

Unknown.

- Răspunde și dă pe difuzor!mă ghidează Jesy.

Am luat telefonul în mână, și inconșientă am răspuns și dat pe difuzor.

S-a auzit o liniște, cam vreo 40 de secunde, până când a vorbit.

- Bună, Perrie.