,,Iubesc sa-mi beau cafeaua de dimineata privindu-te."
Dar nu este de ajuns. Poza ta nu ma multumeste asa cum m-ar multumi prezenta ta. De multe ori m-am gandit sa iti scriu o scrisoare, in care sa astern orice picatura de suferinta si de dor. Sa ma dezbrac de durere si sa ma las cuprinsa de bratele tale, care candva, mi-erau casa.
As vrea un minut...
In care sa iti privesc ochii in care se ascund lacrimi in secret.
As vrea un minut...
In care sa ma las purtata de val, privindu-ti oceanul din privire, un ocean plin de regrete.
As vrea un minut...
Sa iti invalui sufletul tau rece cu a mea caldura.
Un minut...
In care sa fiu eu.
Dar nu, eu sunt Tereza Brown iar tu doar o amintire, un simplu nume, insa la auzul lui, totul ma rascoleste.
Totul a inceput in vara anului 2013, cand cineva mi te-a pus in cale cu scopul de a-mi face viata mai colorata. In 2013 am absolvit liceul impreuna, tinandu-ne de mana privind inainte spre viitorul ce ne asteapta si dincolo de treapta pe care trebuia sa o pasim impreuna, era rezervata viata mult dorita, dar tu? Tu mi-ai dat drumul. In acel moment eram pierduta. Nu am putut sa mai vad alta fericire inafara de persoana lui, timpul se oprise in loc, simtindu-ma parasita la jumatatea drumului, neimplinita ci doar lasata cu o durere imensa in suflet. Insa un om care iubeste, intelege. El intelege si fara explicatii.. si fara dovezi, el doar simte ca trebuie sa inteleaga. Iar eu, Tereza Brown, am inteles ca doua suflete se despart la intersectia vietii. Drumul meu era presarat cu multe succese, iubire si sprijin din partea alor mei, iar drumul lui, il facea supus la viata fara iubire.
Mi-a cuprins talia subtire apropiindu-se de mine tinandu-si lacrimile in frau, incercand sa-si gaseasca cuvintele, insa erau prea deprisos. Orice cuvant, era mult prea sarac pentru a definii dragostea din inimile noastre.
Si-a lipit fruntea de a mea, lasand intre noi o liniste deplina, o liniste in care sa ne aducem aminte de parcursul nostru impreuna si sa realizam ca viata intotdeauna ne va duce pe drumuri diferite. Un ultim sarut a fost de ajuns incat sa ma inec in lacrimi amare, nestiind cum va fi ziua de maine. I-am simtit pentru ultima oara buzele sale moi si calde care ma sarutau cu multa tandrete, iubire si protectie. O ultima imbratisare si un ultim moment de fericire.
L-am privit cum s-a indepartat de mine plin de dezamagire, ca si cum magnetul din inima lui tragea tot la a mea, greu de despartit. Atunci am ramas singura la mijloc de drum, uitandu-ma in gol, lasand frau liber durerii. Am simtit-o. Am simtit cea mai mare durere din toata lumea, ceva ce nu doresc nici unui om care iubeste nebuneste. Caci despartirea de nevoie, doar mai mult decat despartirea de buna voie.
De atunci am stiut ca nu-l voi mai vedea niciodata, ca totul s-a terminat odata cu acea zi si ca ne-am pierdut pentru totdeauna. Am ales sa las pierduta speranta si sa o iau de la capat.
As vrea un minut...in care sa spun
Ca eu sunt Tereza Brown, si orice ar fi, viata continua.
YOU ARE READING
Marile sperante.
RomanceTereza Brown este o femeie de afaceri fericita și împlinita. Aceasta continua sa trăiască in trecut și sa iubeasca un om care nu știe dacă va fi sau nu va mai fi alături de ea vreodată. Anton Pierce, este personajul care a stat ascuns in intune...
