A doua șansă |Pauză|

III:Kevin

Nu am crezut niciodată că voi putea iubii pe cineva așa cum o iubesc pe ea. Fata care mi-a fost prietenă în copilărie acum e iubita mea. E drogul meu. Sunt dependent de ea așa cum e un bolnav de diabet de insulină. Sunt cel mai norocos din nume că o am si e a mea. Doar a mea. Iubesc atunci când o sărut și îmi tremură în brațe.  Iubesc diminețile în care mă trezesc alături de ea. Nu-mi imaginez viata fără fata mea.  Ființa cea mai importantă. Ea și femeia care m-a crescut și m-a iubit necondiționat.  Ma gândesc câteodată ce ar fi fost viața mea dacă mama nu m-ar fi adoptat. Pentru ele renunț la viață.  Sunt în stare sa ucid pentru ca lor să le fie bine. Trăiesc să le văd fericite și în siguranță.

Întinde mâinile spre mine și mă cheamă la ea. Îi prind fața în mâini și o sărut pe frunte apoi pe linia maxilarului și în sfârșit pe buze. Îi frământ buzele dulci cu ale mele învadându- i gura cu limba. Sărutul ne este întrerupt de scârțâitul ușii de la intrare. Pe ușa intră Miranda și John, sora și cumnatul mamei.

-Ne scuzați copii ! Nu stiam că sunteți aici. Dacă aveți nevoie de ceva ne găsiți la bucătărie .

Mă  aplec spre ea și o sărut pe cast pe buze, apoi mă duc și iau cumpărăturile ducându- le la bucătărie.  Las pungile pe masă și mă întorc la ea lăsând- o pe Miranda  să le pună la locul lor. Nu mai este pe canapea. Mă întreb unde s-a dus.

- Ava, iubito, unde ești? O strig, dar nu îmi răspunde. Ies afară si o găsesc pe balansoarul de pe  terasa din față casei.

- Kevin, iubitule  vino și tu. Stai cu mine!

- Sigur. Ava, iubita mea trebuia să mă chemi dacă voiai să ieși afara. Cum îți e spatele? Te mai doare?

- Sunt bine. Nu mai simt nimic.  Serios. A fost doar o căzătură.

-Nu a fost doar o căzătură. Ai căzut de pe un cal. Puteai să nu mai mergi.

-Lasă asta acum. Sărută-mă!

-Nu.

-De ce? Mă întreabă prefăcăndu- se supărată. 

Nu pot rezista să stau lângă ea și să nu o sărut. Nu pot să nu o iau in brațe sau să  nu îi  spun "te iubesc" uitandu-mă în ochii ei verzi și să nu- mi  pierd degetele prin părul ei blond buclat. Prima mea iubire. Ea m-a învățat să  iubesc. Doar ea e în mintea și în inima mea.

Rup o floare de trandafir galben, floarea ei preferată și i-o prin de după ureche. Apoi o sărut scurt pe buze și mă opresc brusc rămânând cu buzele peste ale ei privind-o în ochi. Îmi amintesc și acum noaptea în care mi s-a dăruit pentru prima data. Îmi amintesc cu corpul ei vibra sub atingerea mâinilor mele. Ador modul în care buzele ei îmi rostesc numele în timp ce o iubesc.

Se desprinde de buzele mele și îmi zâmbește. Mă mângâie pe obrazul fierbinte. Îi zâmbesc și pun mâna mea pe mână ei și  stăm așa pentru câteva momente. Îi dezlipesc mâna de pe obrazul meu și o aduc la buze depunăndu- i un sărut uitandu-mă în ochii ei. Își duce mână în părul meu ciufulindu-mă ușor, iar apoi începe să  râdă. Rămân câteva clipe să o privesc apoi mă alătur și eu ei începând să râd.

Matilde, verișoara mea vine cu o tavă pe care sunt așezate două pahare și o carafă cu limonadă.

- Am făcut limonadă și m-am gândit să vă aduc și vouă.

-Mulțumim. Las-o pe masă!

Pleacă, dar se întoarce înapoi.

-Am uitat să vă spun să veniți la masă în zece minute.

- Venim. A și Matilde ia-ți un pahar și stai si tu cu noi.  Sau ai teme?

- Nu am , dar o ajut pe mama sa aranjeze masa.

- Ok. Cum vrei tu. Îi spune Ava, iar apoi pleacă înapoi în casa.

-Hai și  noi să  le ajutăm .

 

Suntem la masă cu familia Thomson. John stă în capul mesei, Miranda și Matilde stau in drepta lui, iar eu și iubita mea în stânga. Servim paste cu sos de roșii și  piept de pui. Matilde aproape că nu s-a atins de ele, pe când eu și restul mai avem puțin și terminăm.  Se joaca prin ele cu furculița stând rezemata cu obrazul de mâna stângă.  Se uita la ele gânditoare și oftează zgomotos. Ava se uita la ea privind-o atent cu o sprînceană ridicată semn că știe la ce se gândește.

- Iubito, nu-ți este foame sau nu-ți plac pastele? O întreabă tatăl ei vizibil îngrijorat. Esti bine? S-a întâmplat  ceva la școală?

- Sunt bine tati, doar că mă gandeam ,știi? Mary și Raisa au ieșit vineri seara în oraș și au uitat să mă anunțe și pe mine.  Spune mimând ghilimelele .

-Ești sigură că asta s-a întâmplat? O întreabă mama ei. Scumpo am fost și eu de vârstă ta. Tu cumva ești îndrăgostită?

-Nu mamă, tu știi că nu am timp de așa ceva. Sunt clasa doisprezecea.

- Matilde, putem vorbi puțin ? Ava le întrerupe conversația

- Desigur. După  tine. Îi face semn cu mâna spre scări.

Miranda se ridică de la masă ca să ducă farfuriile si paharele . Le pune pe o tavă și le duce în bucătărie, iar John o urmează. Rămân o clipă pe loc apoi mă răsucesc pe călcâie vrând să urc la fete, dar mă răzgândesc rapid si mă  îndrept spre canapea . Aprind televizorul și butonez telecomanda în căutarea unui film sau unei emisiuni. Găsesc o emisiune culinară și îl las acolo.  

Telefonul îmi vibrează scurt în buzunarul blugilor semn că am primit un mesaj. Tastez rapid parola încruntându- mă  când văd de la cine am primit sms-ul. Credeam că am fost destul de clar când i-am spus femeii asteia să nu mă  mai caute. Am o mama acum. O mamă care mă  iubește.  Care nu m-a abandonat niciodată așa cum a făcut Xandra. 

Sunt distras de o mână care mă atinge pe umăr. E John cu un bol de floricele de porumb și doua halbe de bere.  E meciul de fotbal dintre Barcelona și Real Madrid astăzi. Nu știu cum am putut uita de el.

Am adormit la jumătatea primei reprize. Nu știu cine a câștigat căci John nu mai e lângă mine. Ava coboară scările și vine spre mine zâmbind. Când ajunge în dreptul canapelei mă ciufuleste putin prin păr apoi mi-l aranjează la loc.

- Hei somnorilă! Mergem și noi acasă?

- Mergem, dar conduci tu. Mie îmi e somn.

Scriem pe foaie un bilet în care le transmitem celor ai casei că am plecat. Apoi ne îndreptăm încet spre mașină. Îi dechid portiera din dreptul soferului invitând-o sa urce in masina. O închid și  mă asez pe locul din dreapta.

Nu a spus nimic tot drumul. În cele treizeci de minute cât a durat nu a scos nici măcar un cuvânt. Se auzea doar muzica în surdină.  Eu am sta cu fruntea lipită de geam și am privit luna și stelele de pe cer. Îi trimit mamei un mesaj prin care o anunț că rămân la ea.

Ajungem în dormitorul ei și ne așezăm pe pat.  O privesc și mă simt norocos  că e a mea și că  mă iubește.  Îi dau o șuvită pe după ureche și îmi apropii buzele de ale ei sărutându-o. O duc cu spatele pe pat și mă aplec spre ea sărutându-o pe linia maxilarului. Îi alint pielea gâtului cu buzele, iar ea își duce mâinile  în părul meu. Mă desprind cu greu de ea dându-mi tricoul jos în timp ce mă uit în ochii ei frumosi. Aceeași ochii de care m-am îndrăgostit. Renunțăm la haine rând pe rând. Ne aparținem unul altuia.  Eu sunt al ei, iar ea e a  mea.

La media: Kevin-Chance Crawford