Come on! °ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ°

5

Cei doi coborâ din maşina si intra in casa.

- De ce nu ma surprinde ca ai asa o casa?

- Iti place? E mai mare decat a ta?

- Pe acolo...

Taehyung urcă la el in cameră pentru a se schimbă. Tot ce schimba este camasa. Isi luă o camasa si o cravată neagra.

- Locuiesti singur? striga Jungkook.

- Da, părinţii au altă casa. răspunde el coborând. Haide.

Jungkook il urmări pana la maşina. Se urca amandoi si porni.

- Unde mâncăm?

- E un restaurant bun in centru, acolo.

- Si eu care ma gandeam ca mergem la MC.

- Ew, nu manca asa ceva, e dezgustator.

- Nu mananc mereu...

- Parca nu ai avea bani sa iti cumperi mancare buna.

- Eu nu dau banii pe mancare. Am servitoare.

- Ma scuzi atunci.

O tacere jenantă se lasa intre cei doi.

- De ce taci? intreba Jungkook.

- Ce pot sa zic?

- Nu stiu, orice numai sa nu taci.

- Bine, sa te intreb ceva. Eu sunt primul tău iubit?

- Nu, am mai avut. Dar toate stateau cu mine pentru ca aveam bani.

- Te inteleg. Eh, eu nu stau cu tine pentru bani.

- Stai dintr-o prostie. Ai putea sa te prefaci ca esti cu mine si fara sa iesim.

- De ce? Asta nu se numeste o relatie. Stiu eu ce sa fac. Am ajuns.

Jungkook isi ridica privirea din telefon. Restaurantul era destul de mare si atragator. Acesta ieşi din maşina si înaintă spre intrare.

- De ce e gol?

- L-am rezervat eu...normal.

- De ce? Puteam sa mancam si cu altii printre noi.

- Nu, nu imi place sa se holbeze la mine cat timp mănânc.

- Te inteleg dar totusi...

Cei doi isi alese o masă retrasă. Un chelner veni si le luă comanda.

- In cateva minute masa va sosi.

- Desigur.

Taehyung luă sticla de vin si turna in pahare.

- Pentru noi, draga Jungkook.